WTF, again......!

Gata! Am venit de la munte. O să vorbesc despre cum a fost acolo și o să pun și ceva poze într-un alt post(când camera foto nu o să-mi mai facă figuri și o să pot descărca pozele).
Acum prefer să vorbesc despre lucruri care mă macină sau m-au măcinat, căci acum m-am hotărât să adopt o nouă atitudine de închidere in mine însămi, de conservare, de autoaparare, sătulă de eșecurile infinite, de a fi amica ideala, de fraze ”lasă că are balta pește”. Sunt proastă, mult prea sensibilă, naivă, visătoare, romantică (sper să nu vă provoc greață și diabet cu atătea ducegării). Dar așa e! Sunt prea sensibilă la cămăși, la un parfum bun, la o privire care mi se pare mie nu știu cum, la un anume gest, la un zâmbet,la un cuvânt, de parcă toate astea ar fi fost pentru mine => sunt prea sensibilă la tipi mișto... Și am problema asta de câțiva ani și nu mă mai satur să mi-o iau peste bot, nu mă mai satur să aud ești faina daaaaar.....DARRRR WTF?????? Nu știu să mă dau corect la tine(pentru că de obicei nu fac asta), pierd mereu momentele esențiale în care puteam să fac ceva decisiv. Mă tot gândesc la momentele astea cheie, mi se plimbă prin minte de parcă le-aș trăi over and over again. Nu am știut niciodată să zâmbesc atunci, să te iau de mână, să iși zic vreo grozăvie drăguță...habar nu am..dar mi se face deja greață de toate astea, ca după noaptea în care am băut tequila, mi-e lehamite. Da, probabil sunt și frustrată, dar greața tot nu-mi dispare. e ca un film pe care îl priveam la infinit până aseară când am pus STOP și am închis fereastra. NU, nu glumesc, nu am pus PAUSE, am închis. Căci nu am chef să-mi persiste starea asta și în final să vomit. Iar organism slăbit,zile de recuperare, iaurt, portocale, lămâi. Nu mai am timp de asta și e prea costisitor....
Nu știu dacă cineva va pricepe ceva din ce înșiruit aici. Sper să nu se regăsească nimeni în rândurile de mai sus, pentru că e prea lame. I am done being LAME and IDIOT. Vreau să-mi dispară urechile alea de măgar pe care le port cu grație.
Acestea fiind zise mă car să mă apuc de treburi mediciniste. V-am pupat!!!!

ioi Jesus!

Noi la varsta asta ne jucam......in fata blocului

Oh, young cat...

Oh well...Nu mi-ar strica sa iau niste lectii de reading with my eyes shut de la this guy up here. Caci, vorba aceea, "timpul nu mai are rabdare" si sesiunea alearga spre mine cu bratele deschise si sprancenele inconvoiate. Si vorba cealalta, I'm only human. Si am fost lenesa pana acum, si acum mi-e frica de mor si trebuie sa citesc.
Si, fir-ar ea de situatie, mai am si un diem to carpe si stresul ma fugareste cu pietre si diem-ul ramane necarpe-uit si that makes me oh, so sad!

:-<

A-bu!