" Se ia o idee ( din gradina proprie? - cine n-are idei?- sau inspirata din magazinele de idei, adica eseurile occidentale), se plamadeste cu relatii pana se lateste departe de vreun sens adecvat, se amesteca din gros cu referinte de profunzime- Hegel, Heidegger ( de preferinta negandu-l ) , Saint-Exupery, Goethe, Nietzsche, Pascal etc., plus unul sau doi autori necunoscuti ( mai bine medievali ca au nume latinesti), se prizareste si cate un roman cu nume bun, ca Parvan, Neagoe, Noica, Brancusi si undeva, strecurat cu insignifianta, autorul care a insuflat ideea " profunda" a eseului. Se cufunda totul intr-o baie de stil romanesc, iscodind cuvinte nascute moarte si fara simt al limbii, se presara din belsug marile legume ca: demonic, extaz, mit, mitic, baroc, eros, asceza, simbol, esenta, complex, existenta etc. - cu sau fara majuscula- si se asezoneaza cu cate un cuvant grecesc silabisit din biblioteca, total inutil fiindca niciunul din cititori nu stie atatea greaca incat sa-l corecteze. Merge si ceva latinesc, dar nu e asa de " adanc" . "
Nu am scris eu textul, ii apartine unui anume Alexandru Dragomir si l-am gasit intr-o carte de-aia cu tips on essay writing- some English stuff. Pur si simplu, citindu-l, am recunoscut prototipul studentilor de la facultatea mea ( sau hai, ca sa nu generalizez in necunostinta de cauza, de la specializarea mea) .
L-am pus aici ca sa aveti un model de "ASA NU!!!" in cazul in care vreodata vreunul din voi va simti nevoia sa scrie un eseu.
Credeti-ma, caci vorbesc din experienta si din pura saturatie: asa nu! E plicticos si e pierdere de timp. Pentru ca nimeni, nici macar un prof/ asistent/ lector nu va asculta, daramite sa mai si aprecieze vreo farama din toata scremerea voastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu