I'm feeling really mushy tonight si m-am hotarat sa scriu aici cateva lucruri de care mi-e dor. Sec, dar neaparat.
Mi-e dor sa inot. It's been a while si eram a pretty good swimmer and now I never find the time/place/people for it.
Mi-e dor de primul numar de telefon. Era usor de retinut si era primul meu numar de telefon. Il stiu si-acuma si-l vreau inapoi.
Mi-e dor de liceu. Pentru ca la facultate lumea este intr-adevar diversitate, este si oportunitati, este bine si este deschidere, este alt aer. Dar este si lume elitista care abia daca se mai bucura si pe care n-o poti suna la 12 noaptea sa-i spui "Victor e nume de capra, Horatiu e nume de cal" and other shit like that. Si lumea asta face ca toate celelalte plusuri ale studentiei sa devina pentru ceva timp insuficiente.
Mi-e dor de Anca.
Mi-e dor de vremurile in care fetele nu stiau sa fie pitipoance.
Mi-e dor de zapada. And I mean troiene de zapada.
Mi-e dor de parfumul meu de bujori. De fapt, cred ca era gelul meu de dus de bujori... My point: mi-e dor de mirosul de bujori din cosmeticele mele.
Mi-e dor de mor de casa.
Mi-e dor sa primesc flori.
Mi-e dor sa ascult Voltaj la casetofon.
Si mi-e dor de vremurile cand ziua mea se incheia total la ora 23. These days ajung in camera la 21:30 si in ratb/metrou imi amintesc enervata ca mai sunt vreo 3-4 ore pana sa termin tot ce trebuie neaparat sa fie facut.
Pe langa Anca, mai imi e dor de multi oameni, al caror nume n-o sa le mai trec aici, pentru ca mi se pare ca ar deveni redundant.
Mi-e dor de ciocolata Kiss si napolitanele Cucurucu. Mereu mi-a fost de cand au disparut de pe piata.
Mi-e dor sa mai fiu asa naiva incat sa nu ma interseze daca cersetorii folosesc banii in scopuri crestinesti sau nu.
Also, mi-e dor de vremurile in care ma pileam din juma' de bere.
etc. and possibly to be continued, although I'm not very sure I will.
Imi pare rau, am mii de draci pe mine insami, pe timp si pe vremea asta insorita care tine zapada departe de noi. Mereu mi-e dor de cate ceva si ma intreb daca vreodata o sa ma bucure cu adevarat, constant si pana la capat faptul ca tot cresc asa, prosteste. Da, stiu... Sunt naiva, way too McDreamy and sentimental as crap, some may argue...
Dar ma intreb... voua nu va lipseste nimic?
P.S. Where the heck are you, guys? De ce s'tem asa naspa si nu vorbim niciodata in afara vacantelor si de la un oras la altu' ? De ce nici macar pe blog nu ne mai dam de veste? I think we suck!
Mie mi-e dor de port, de stradute paralele, perpendiculare si uneori mult prea linistite, de bradul de pe crisan, de Obelisc, pe scurt... mi-e dor de casa. Imi mai e dor de toti oamenii la care tin si pe care nu i-am vazut de cand a inceput facultatea, de intalnirile noastre la obleisc de bataia cu bulgari de anul trecut. Imi e doar sa stau la mine in pat, sa beau o ciocolata calda in timp ce ma uit la un film, la un desen animat care sa imi dea putina nostalgie sau sa ascult colinde, ca doae e Craciunul! Da, cred ca de asta mi-e cel mai dor, vreau sa ma bucur de Craciun asa cum ma bucuram cand eram mic. In ultimii ani Sarbatorile au venit si au trecut fara ca eu sa le dau asa de mare importanta, erau zile ca oricare altele, cu niste mancare buna si oleaca de voie buna, dar anul asta o sa incerc sa ma bucur de sarbatori si sa fiu iar copil. :D
RăspundețiȘtergere@Ionut: hmmmm... tu clar petreci prea mult timp cu mine :P but hey, ce-ai scris tu acolo..it sounds like a good plan ;)
RăspundețiȘtergereMai Ionut, ce ti-am spus noi?! asa-i cand esti plecat de-acasa, ti-e dor de-ale tale... si mie mi-e dor...
RăspundețiȘtergere