Ping!

Uite o provocare! Primul om cunoscut mie care comenteaza la postul asta primeste din partea mea o ciocolata - la alegere - cand ne intalnim urmatoarea oara. Sunt curios cat timp o sa dureze pana cineva o sa verifice acest blog mort.

Dar sa lupti!

Get this widget | Track details | eSnips Social DNA

Overcome procrastination

https://docs.google.com/document/d/1DHg9bR4A3PHRnTGK9jS5_clNJa4ITMSjvA9mWTl1oIk/edit?hl=en&authkey=CP-pxPsD

Englezu' (Americanu')

Hello guys!

Pentru ca nu am timp sa ma gandesc de unul singur la un subiect aparent banal, il postez aici ca poate mai aduceti voi ceva idei.

Nu stiu cum de pana acum nu am observat dar englezu'/americanu' foloseste pentru verbul a imprumuta 2 forme. Atunci cand o persoana este imprumutata se spune He borrowed something from x, iar atunci cand imprumuta se spune He/She lent somthing to x.

Noi romanii avem cumva o actiune care este numita in 2 feluri la fel ca borrow si lend? Putem oare sa ne dam seama de cum gandesc unele popoare analizandu-le modul cum si-au format vocabularul?

Cu si despre noi. Pentru aceia care nu sunt ca noi

Call me crazy, dar imi place la nebunie sa ma plang intr-una ca nimic nu e corect, ca toate lucrurile rele care se pot intampla pe lume mi se vor intampla mie, ca profii-s rai si ca nu au o viata de trait, asa ca isi fac o ocupatie din a ne da noua ocupatii stupide, ca bibliografia e prea stufoasa, ca nu-stiu-care curs e plictisitor si irelevant, ca nu am niciodata timp, ca mi-e somn, ca iarasi nu mai am cafea si apa si tre' sa merg in Carrefour si sa pierd 50 de ore la casa, ca eu m-am saturat sa ma trezesc la 8 in fiecare zi, ca nu mai vine odata weekendu' ala nenorocit, ca miroase urat in camera, ca administratoru' e absurd si ca m-am saturat sa aud Richard Clayderman de fiecare data cand merg sa platesc caminu' , ca vecina de la 424 are vocea mult prea stridenta, ca la Curtea Berarilor nu sunt niciodata mese libere, ca iar au scumpit astia de la CFR biletele, ca toate cluburile din Regie-s naspa si ca toate locurile in care merita sa mergi sunt prea departe, ca ar trebui sa avem transport de noapte in Bucuresti, ca iarasi stau o eternitate la decanat sa-mi decontez abonamentu' la Ratb, ca nimeni nu ma intelege, ca nimeni nu ma asculta si ca nimanui nu-i pasa, ca nu inteleg nimic din xerox-urile astea nenorocite, ca iarasi dau bani pe carti, ca imi bate soarele direct in nas in fiecare dimineata, ca iarna e prea frig si vara e prea cald, ca ninge la Polul Nord, ca iau mereu cele mai proaste decizii, ca iar avem sedinta la ONG, ca numai fumatorii sunt sociabili si eu nu fumez si, deci, eu cum pana mea mai socializez?

Imi place sa conving oamenii ca invatamantul la zi ar trebui desfiintat, pentru ca toamna e deprimanta si lipseste motivatia, iarna e prea frig si prea crud sa mergi la facultate, primavara e prea frumoasa vremea ca sa ramana nebagata in seama, si o plimbare in Parcul Carol le da fum in nas tuturor cursurilor despre tehnica detaliului la Balzac, despre antropologia simturilor, despre a 2-a mutare consonantica din limba germana. Despre cursurile pe timp de vara, inutil sa mai spun ceva, stim prea bine cat de dureroase sunt.

Imi place sa fie sesiune si sa aud pe hol vaietele si blestemele si promisiunile si amenintarile unui student suparat si beat, imi place sa mananc numai rahaturi toata luna si sa ma plang apoi de dureri de stomac, imi place cand raman fara bani si mananc covrigi si zacusca o saptamana. Ador sa-mi amintesc cat de tampita am fost sa las totul pe ultimul moment, doar ca sa am motiv de panica. Si sa repet faza la nesfarsit, ca si cum nu mi-as fi dat seama niciodata seama ca-s tampita cand fac asta. Nu cred ca exista un om mai sincer si, in acelasi timp, mai putin realist, decat un student care spune "De maine nu mai beau, nu mai stau pe Facebook, nu mai fumez, nu mai mananc prostii si nu mai beau apa in timpul mesei. Si ma apuc si de invatat!" Si-mi place sa ma invart printre studenti, sa-i vad cum adorm la cursuri, sau cum habar n-au, sau cum - dimpotriva- sunt convinsi ca le stiu pe toate. Imi place sa ma uit la ei si sa stiu ca se gandesc la cum trebuie sa-si cumpere deodorant, la cat e viata de nasoala, la cat de beti au fost in weekend, la orice, mai putin la nenorocitu' ala de Walter Scott pe care-l pupa Iordache in fund de 20 de minute incoace pentru influenta de necontestat pe care a avut-o asupra romanelor istorice din secolul XIX. Imi plac studentii pentru ca-s multilateral dezvoltati, usor labili si foarte imprevizibili. Imi place 601, mirosul fiecarui anotimp din campus, fumul de tigara de pe hol, chistoacele din conservele de mazare de langa usile prost antifonate.

Imi place ca nu-s din Bucuresti si am ocazia sa traiesc toate astea! Pe cuvant de student ca imi place de mor sa fiu studenta!

Si mor cand vad cum totul, dar absolut totul, isi pierde farmecul atunci cand intru la toaleta si vad un OB neinfasurat in hartie care troneaza in mijlocul cabinei, sau un rahat imprastiat pe tot vasul, sau o flegma care se scurge pe faianta, sau ghemotoace de par care infunda scurgerea la dusuri, sau armate intregi de gandaci care ies de la ghena pentru ca un dobitoc a uitat sa inchida usa.
Mor de ciuda weekend de weekend, cand femeia de serviciu e libera si iese adevarul romanesc la suprafata. Si weekend de weekend dau nas in nas cu cateva minute sumbre in care singuru' meu gand e "Fir-ati ai naiba de studenti frustrati si nesimtiti!"

Da' -i OK, ba...

later edit : here's to all of us! Pentru ca si pana si bestiile din noi merita un imn al lor!

Problema este...

... ca tocmai am stranutat si, brusc, mi s-a facut o greata nebuna si insistena. Is this biologically normal? Chiar vreau sa mi se raspunda la asta, pentru ca in ultima vreme tind spre ipohondrie si am nevoie de cineva dragut care sa ma asigure ca nu o sa mor de cancer in 3 zile doar pentru ca stranutul mi-a trezit sfanta bere cu 6lei sticla [ :| ] din somn si ea s-a hotarat sa-mi escaladeze esofagul pentru ca am avut nesimtirea de a o deranja in toiul noptii, cand, in loc sa pun geana pe geana, bantui blogosfera din cauza ca jaful meu de laptop nu ma lasa sa ma uit la serialul care ma obsedeaza mai nou, Two and a half men, nu pentru ca ar fi deosebit in vreun fel, ci pentru ca asa devin eu obsedata de seriale americane as soon as I get started.

P.S. Tot ce-am spus incepand cu "nu pentru" mi-a amintit de o chestie draguta and rather girlie pe care am citit-o candva nu-mai-stiu-pe-unde. It went like this : there are some moments that I will always remember, not because they were in any way remarkable, but because you were there.

OMG! De azi in fix 4 luni se va termina oficial anu' 2 al studentilor de la Universitatea Bucuresti...Or so I think...

Tribut!

Remember? :)