baaaaaaaa!!

baaa, mai traiti??? nu mai aveti nimic de zis??
vlad tu???? what the fuck????

Ca sa vezi...

In cursul zilei de ieri, aproximativ 10 persoane mi-au spus, la o analiza la prima vedere, ca sunt tacuta si introvertita. Lesne de inteles, s-au inselat! Insa nu s-au inselat la modul barbar si ireversibil, ci doar s-au lasat pacaliti. De starea mea din ultima vreme. De modul atat de evident in care nu am mai simtit nevoia sa spun orice, oricui.
Nu am mai scris pe blog pentru ca nu am vrut sa mai spun lucrurilor pe nume. Pentru ca am fost partial luata prin surprindere de unele stari si concluzii.
Nu am mai sunat pe nimeni pentru ca simteam ca m-ar fi enervat o conversatie.
Pur si simplu ( mai mult pur, decat simplu) m-am invelit in patura ( si in tacere, for that matter) si am asteptat sa vad what happens next.
Iar asta seara ma simt destul de filosofica incat sa spun. Ceva, orice. Whatever it was that turned off the lights inside of me, is now dead ( or has headed South for winter or something). And I can pretty much see clearly.
Ce vreau eu sa spun este ca, undeva la granita dintre constientizare si...uhm...reverie, sa-i zic asa, am dat nas in nas cu propria transformare.
A nu se intelege gresit, nu e ca si cum data viitoare cand ma veti vedea, voi fi renuntat la Cujo si Garfield si alte chestii pentru care ma iubiti cu totii... [ :P ]
Vorbesc despre o transformare prea putin evidenta, mult prea ancorata in spatiul meu personal, dar care imi e de mare folos, din vreo 2 tone de motive.

Lessons I've learned:

1. You can try and be happy even when life gives you tons of reasons to feel miserable. S-ar putea sa nu reusesti, insa vei sti ca you did your best. E ca-n film: " I don't care if he's coding, I don't care if you think his heart has stopped! I want you to do everything. All the procedure, go all the way. So that you can then tell his family that we did everything we could "
La urma urmelor, our job in this world is not to succeed, but to fail in high spirits....

2. Cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci, pentru tine si pentru toti cu care intri intr-o legatura ce presupune emotii and shit, e sa stii cand sa let it go. Destul de greu de acceptat, insa nu toate lucrurile din viata ta sunt menite sa dureze o vesnicie. Si exista situatii in care esti pus, nu pentru a fi fericit si bright and shiny, ci pentru a invata cum sa profiti de situatiile menite sa bucure.
Not all the people are forever, and you cannot die in every place you've ever been. So, sometimes,every once in a blue moon, you have to let it go.

3. Nu intotdeauna am dreptate. It hurts, but it's true.

4. Daca un lucru se intampla o data, e posibil sa nu se mai intample niciodata. Dar daca se intampla de doua ori, in mod cert se va repeta la nesfarsit.

5. Love and happiness CAN coexist. Only that love is so easy to be mistaken for something else.

6. Pseudo-dramele are bad. Putina gandire matura si rationala n-a omorat pe nimeni. And it won't start with me.

7. De foarte multe ori, raul din noi este auto-indus. Si unfortunately, cred ca asta e o forma de sadism pe care, din cate-am vazut pana acum, numai Bogdan a reusit s-o starpeasca.

8. Obisnuinta e moartea pasiunii. After a while, people stop changing. No matter what they claim, they stop!

9. Not all the people are forever, but that doesn't mean no one is.

Oh well... mai am vreo cateva vorbe de duh, dar mi-e somn si trebuie sa ma culc, ca sa ma pot trezi in cateva ore si sa beau Cola Cao: oldies, but goldies!

P.S. " Oh, youung cat! If you keep your eyes open enough, the stuff you will learn...The most beautiful stuff..."

Monster gone pink

Am gasit un monstru roz pe un site si a vrut sa vina cu mine pe blog. Am acceptat inainte sa-mi dau seama cat de oribil arata el pe blogul nostru. Iar acum e prea tarziu sa-mi indrept infioratoarea greseala pentru ca plec la cursuri.
However, daca cineva gaseste ceva mai bun pana vin, feel free to bring it on!

Auf Wiedersehen!

"Din pura prostie", cu Yahoo Messenger

Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine Bucurestiul m-a facut imposibil de suportat. Dintr-un motiv sau altul ( evident nu ma refer la degringolada-i specifica, Doamne fereste! Nu se poate ca un " oras asa plin de viata, cu atatea perspective si atata deschidere" sa te innebuneasca prin acest simplu fapt de a fi mult prea plin de viata si de perspective. No way, Bucurestiul e o oaza de liniste, un deliciu intelectual, incapabil sa provoace vreo paguba. Dar asta e doar un amanunt tehnic.) de cand m-am mutat acolo cu tot cu pernuta si prieteni imaginari, nervii mei au luat-o razna si simt o permanenta nevoie de a ma agita si de a precipita lucrurile. Mi-a pierit pana si ultima farama de rabdare care-o fi fost sadita, vreodata, in mine.
Si cum creierasu' meu nu mai face fata nici celui mai mic prilej de stres inutil, iacata cum vin aici pe blog sa-mi vars intrebarile, ineptiile si nervuletii.
Dragii mei! Cum e posibil ca pe aceasta treapta a evolutiei umane sa mai existe exponenti care sa te abordeze, prin intermediul sfantului net, cu replici din meniul "asl pls"?
Deci de ce? De ce e asa dificil sa incepi o conversatie prin a spune cine esti, ce te-aduce in lista mea si ce-ti trebuie asa neaparat de la mine incat sa ma deranjezi de la documentarul Corinei? Huh?
De ce trebuie sa mai fim iarasi mucosi de clasa a 7-a si sa ne dam misteriosi, sa scriem r0man3shte, sa lasam intrebarea sa atarne in cui pana ni se scoala noua sa dam un raspuns, si cand il dam, si ala sa fie o mare idiotenie din seria " sunt un baiat finut, care cauta iubire."
Frate, esti un baiat tampit care cauta atentie pentru ca nu a facut sex de mult timp. Si esti cu vreo 7 ani in urma. Adicatelea, de 7 ani manivela ta e invartita in gol. Adica esti praf!
Si eu nu vreau sa-ti dau pozele mele. Si in mod absolut nu le vreau pe ale tale. Pentru ca nu-mi pasa cat de drept sau stramb ai nasu', cat de alba ti-e faianta in baie sau cate caramizi ai pe soba.
Nu-mi trebuie web, am web, dar nu vreau sa-ti dau, nu am 23 de ani, id-ul meu e rezultatul unor minti de "pipitincioase" de clasa a 6-a care vroiau sa-l cucereasca pe colegu' si nu stiau cum si s-au apucat de creat id-uri pentru ca respectivul coleg avea net si net-ul era sfant inca de pe-atunci. Iar eu nu-mi schimb id-ul pentru ca mi-e lene.
Si daca am, si daca n-am prieten, e totuna, pentru ca tu tot in cratita de peste ramai pentru mine, si daca esti in acelasi loc cu pestele, esti clar pe drumul cel atat de putin bun. Si "cratita de peste" nu inseamna cratita de deasupra. Inseamna cratita cu vietati culese din apa, cu branhii si solzi si icre, pe care le gateste lumea pentru ca nu are nicio alta idee culinara. Dar in veci nu voi scrie pesHte ca sa nu-ti dau satisfactia de a vedea ca-s la fel de idioata ca tine. Si nici diacritice nu-mi pun. Pentru ca dupa aia iar nu-mi gasesc @-ul. Si ma enerveaza sa nu gasesc @-ul.
Si nu se scrie "ai trimiso", si nici " frumoas-o". You're doing it wrong! And you're making me raaaaaaage!
Si povestile cu titlul "Ce periculoasa/dura/rea esti :( " ma lasa mai rece decat un cadavru guvernat de Corina, sefa de cadavre.
Pentru ca nu sunt periculoasa ( decat daca cineva se uita cu jind la mancarea mea, dar nu e cazul aici. P.S. I love my food. And my photos and my mother and my whole family and my Poo-shoos) Sunt doar deranjata de idioti care nu stiu ce sa faca cu internetul. Sau cu timpul. Sau cu viata.
Asa ca dispareti in vizuina voastra de oameni frustrati, inecati-va in pseudo-perfectiunea voastra si nu mai imi umpleti mie desktopul cu ferestre pline cu peste.

Deci, revin la voi: Dragii mei, la ce foloseste schimbul de liste? Sau agatatul pe mess? Sau suprapopularea planetei cu oameni din astia insipizi?
Pai sa nu-mi vina mie sa pun de-un genocid acuma? Pai prost era el Stalin cand vroia oameni de samanta buna?
Pai fir-ar ea de situatie!

Terra si Bazalt

De ce-i atata liniste pe-aci? Where are you, guys?
Si de ce mi-e asa lehamite?
De ce tuna, fulgera, ploua si ninge?
Din ce pamantul e facut?

wow

Priviti-l... e extraordinar!

.....

Băăăăăă, mai trăiți??????????

AA

Cand eram mica- dar vai,cat de mica- m-am imbatat cu spuma de la bere, si mama s-a speriat, caci urma sa aiba o fiica alcoolica. Bietul om, cata dreptate avea!
As bea vin fiert!

:|

Chiar asa rau..:|

logoree

Iarăși eu băi nene! Scuzați-mi logoreea dat fiind că uiltimele post-uri sunt tot ale mele. Am cam rămas singură prin orașul ăsta prăfuit (prietenii mi-au plecat la facultă) și probabil vă întrebați dacă nu am și eu altă treabă, dacă nu pun mâna pe vreo carte?? Păi nu, nu pun mâna pe nimic altceva decât bagaje, haine, oale, pantofi etc. Nu am stare căci habar nu am în ce cămin stau, cu cine stau, cum o să fie această facultă, cum o să fie oamenii, cum o să fie TOT de acum. So îmi tot plimb ochii pe site-uri, cele mai multe de sport. Știiiuu, sunt fată. Și ce? Tot imi place fotbalul :D:D
Și, revenind la ideea inițială, așa cum citeam eu diferite detalii fotbalistice dat-am de ceva EXTRAORDINAR.
Este vorba de Andreea Tonciu. aaa nu știți cine e...vă ințeleg. În fine, cică e model :->. Zicea ea acum câteva zile prin ziarele alea kinki că o să renunțe la carieră pentru Mitea (da, e gagica ăstuia care e fotbalist), pentru că "eu te IUBESC la disperare". Carieră zici? Mișto! Vreau și eu (glumesc)! Deci fata are carieră, buun. Să vedeți ce zice micuța aici (pe la minutul 3.30, dar dacă aveți timp și rabdare ascultați tot).............
Concluzie: păi cum fătucă dragă, tu nu faci nimic??? Vaaaaai ce urât. Urât, urât!!!

Să trăiești bine! (dar afara din Ghencea!)

Uite ce primești când dai cu banii-n lăutari, când nu respecți pe nimeni și crezi că-ți capeți mântuirea la TV. Articolul nu mai are nevoie de alte comentarii: sport.ro





Răzvrătirea continuă :D