mi-e dor si acum nu-s depresiva din cauza sesiunii...nu stiu ce mi-a venit, dar m-am apucat iar de ascultat vama veche!!!!!!
*trupul meu va fi soseua ta spre infinit
*CU TINE VREAU TOT
*eu ti-am alergat prin vene, ti-am suflat cu dor pe gene
*ti-am iubit necunoscutul
*...........................
*............................
.ehhh.. daca o sa-mi gasesc zmeul sper ca voi sti sa trag de sfori ("n-ai stiut sa tragi de sfori, am cazut de mii de ori")
Se afișează postările cu eticheta Poezie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Poezie. Afișați toate postările
luni, 1 februarie 2010
vineri, 25 decembrie 2009
habar n-am.....
...mă apucasem să caut și capitolul 2 din ”avânt”, dar mă lăsai păgubașă. Nu avusăi îndemânare, degetele mi se tot încurcară, mă poticni..da e mai bine așa...azi e Crăciunul..frumos am petrecut ieri în colindat...de ce o dispărea tradiția asta, nu știu. Cum nu știu de ce oamenii au devenit așa ursuzii. Ei, nu toți, dar din ce în ce mai mulți...
...nu am vrut să mai caut și pentru că ziua asta mi-a ațâțat și mai tare dorul. ce dor? dor rău, dor de tot, dor de el....dorul ăsta e doar al meu!
..uite că nu mă pot abține și am să scriu ceva ”Tăcerea iubiților este căldura ce iese din focul în care au ars toate cuvintele de iubire”(Dan Puric ”Despre omul frumos”).
...nu am vrut să mai caut și pentru că ziua asta mi-a ațâțat și mai tare dorul. ce dor? dor rău, dor de tot, dor de el....dorul ăsta e doar al meu!
..uite că nu mă pot abține și am să scriu ceva ”Tăcerea iubiților este căldura ce iese din focul în care au ars toate cuvintele de iubire”(Dan Puric ”Despre omul frumos”).
miercuri, 23 decembrie 2009
sâmbătă, 12 decembrie 2009
..lucruri marunte..
10 dimineata, ma trezesc....deschid caietul de biofizica...GREAT.....il las...desfac o portocala...ana imi zice"uite ninge!bucura-te"..eu vazand 2-3 fulgi rataciti zic: "ana...lasa...bullshit".....manac din portocala si imi las privirea sa se piarda pe fereastra..privesc....si tip"NINGEEEEE!!!!"...Si ce daca nu am cui sa-i trimit sms "arunca-ti ochii pe geam si minuneaza-te" sau deseara nu o sa-l am pe el sa mergem in parc,sa mergem sa vedem luminitele, sa mergem la targul de cadouri....ete floshc..deseara nici nu o sa mai ninga si O SA INVATZ LA BIOFIZICA..... :-j
Dragi prieteni, nu va luati dupa mine ca eu mereu bat campii, e minunat cand ninge! O zi mirobolanta!!!!!
portocala + fulgi de nea+ luminite- el=???............rageee.. :)))))))(astept rezolvari)
Dragi prieteni, nu va luati dupa mine ca eu mereu bat campii, e minunat cand ninge! O zi mirobolanta!!!!!
portocala + fulgi de nea+ luminite- el=???............rageee.. :)))))))(astept rezolvari)
sâmbătă, 28 noiembrie 2009
miercuri, 23 septembrie 2009
N-ar vrea sa fie distonant
Am găsit poezia asta cu ceva zile în urmă. Autorul său este Emil Pal, era musai s-o inserez aici, nu că ar fi o profeţie, ci doar aşa, pentru dinamica postărilor. So, here it is:
tragi perdeaua, vremea e la fel ca ieri,
ca alaltăieri,
ca mîncarea sleită,
parcările s-au golit, nenorociţii îşi dau bună ziua din suv-uri;
nu, nimic nu s-a schimbat, aceeaşi chestie ca şi în ţară
aceleaşi autobuze de navetişti cu geamuri jegoase puţind
a şosete şi-a calvin klein,
aceeaşi convenţie în care te urcai dimineaţa cînd erai mic
şi te ducea la oraş călcat în picioare de muncitori,
aceleaşi înjurături, oboseală, miros de motorină,
acelaşi grohăit de motor care te scoate din minţi;
încerci să fii calm, îţi umfli pieptul să pari mai mare
mai sigur
mai priceput la ceva
oricum
la prima staţie urmează metroul
scoţi limba în faţa camerelor de supravegheat
priviţi-mă, eu sunt teroristul cu doza de budweiser luată de la reducere!
vecinii pregătesc o petrecere pentru copiii lor
copiii lor cască gura la mall, fumează pe ascuns marijuana,
te confundă cu un rusnac.
rusnacii au marfă bună, îţi spun
îi vezi plescăind, salivînd
stomacul ţi se întoarce pe dos
lumea ţi se întoarce pe dos
pămîntul se întoarce pe dos
ca şosetele împuţite de pe ruta 86
oricum
singurul lucru constant e trezirea
într-o stare totală de nepăsare
iubita mea are emoţii, are examen;
mi-aş dori să locuiesc în creierul ei,
să-i şoptesc ce nu ştie sau măcar să fiu acolo, s-o aştept la ieşirea din amfiteatru.
neputinţa asta mă copleşeşte ca un torent de mîl,
ca un nor de cenuşă vulcanică.
mă plimb de colo colo prin cameră
îmi vine să sparg o cană, o farfurie
nu pot locui în creierul ei şi pentru mine asta înseamnă moarte curată
oricum
ziua se umple cu insurance number cambridge şi conservă de ton
nu există legături de covrigi
ghiorăie maţele-n suv-uri
femeia bulgarului de deasupra are o sticlă de votcă şi un copil în spital
femeia vecinului de peste stradă are accent australian,
nu mai suporta şerpii şi scorpionii.
femeia patronului de la cafenea are migrene.
pe undeva există un dumnezeu, dar nu e catolic
i-au pus perucă, l-au făcut protestant,
l-au dus la buckingam palace;
de sărbători îl vezi cum se dă în roata mileniului
şi-mparte seringi pentru toxicomani
oricum
dimineaţa trezirea la şase,
în patul inexistent, după cum sunt şansele mele pe ziua de azi.
iubita mea are emoţii; îmi spune că mă simte în ea
şi-i bate inima repede
mi-aş dori să locuiesc în creierul ei
ca o tumoră inofensivă
nu sunt bun de nimic
nu mă pricep la nimic
pe ruta 86 oamenii put
pe ruta 86 oamenii vin ca un nor de cenuşă vulcanică
oricum
no woman, no cry
mi-aş dori să am părul rasta
să mîngîi sînii iubitei
să fiu acolo cînd o doare capul cînd face cumpărături
cînd vrea să mă ţină de mînă.
nenorociţii fac dragoste-n suv-uri;
pe undeva există un dumnezeu cu intermitenţe...
dimineaţa, trezirea la şase într-o lume prea mare, prea mică
după cum sunt şansele mele pe ziua de azi
trag perdeaua, vremea e la fel, trupul meu e la fel
ca ziua de ieri,
de alaltăieri,
ca mîncarea sleită...
ruta 86
dimineaţa, trezirea la şase în patul prea mare, prea mic
tragi perdeaua, vremea e la fel ca ieri,
ca alaltăieri,
ca mîncarea sleită,
parcările s-au golit, nenorociţii îşi dau bună ziua din suv-uri;
nu, nimic nu s-a schimbat, aceeaşi chestie ca şi în ţară
aceleaşi autobuze de navetişti cu geamuri jegoase puţind
a şosete şi-a calvin klein,
aceeaşi convenţie în care te urcai dimineaţa cînd erai mic
şi te ducea la oraş călcat în picioare de muncitori,
aceleaşi înjurături, oboseală, miros de motorină,
acelaşi grohăit de motor care te scoate din minţi;
încerci să fii calm, îţi umfli pieptul să pari mai mare
mai sigur
mai priceput la ceva
oricum
la prima staţie urmează metroul
scoţi limba în faţa camerelor de supravegheat
priviţi-mă, eu sunt teroristul cu doza de budweiser luată de la reducere!
vecinii pregătesc o petrecere pentru copiii lor
copiii lor cască gura la mall, fumează pe ascuns marijuana,
te confundă cu un rusnac.
rusnacii au marfă bună, îţi spun
îi vezi plescăind, salivînd
stomacul ţi se întoarce pe dos
lumea ţi se întoarce pe dos
pămîntul se întoarce pe dos
ca şosetele împuţite de pe ruta 86
oricum
singurul lucru constant e trezirea
într-o stare totală de nepăsare
iubita mea are emoţii, are examen;
mi-aş dori să locuiesc în creierul ei,
să-i şoptesc ce nu ştie sau măcar să fiu acolo, s-o aştept la ieşirea din amfiteatru.
neputinţa asta mă copleşeşte ca un torent de mîl,
ca un nor de cenuşă vulcanică.
mă plimb de colo colo prin cameră
îmi vine să sparg o cană, o farfurie
nu pot locui în creierul ei şi pentru mine asta înseamnă moarte curată
oricum
ziua se umple cu insurance number cambridge şi conservă de ton
nu există legături de covrigi
ghiorăie maţele-n suv-uri
femeia bulgarului de deasupra are o sticlă de votcă şi un copil în spital
femeia vecinului de peste stradă are accent australian,
nu mai suporta şerpii şi scorpionii.
femeia patronului de la cafenea are migrene.
pe undeva există un dumnezeu, dar nu e catolic
i-au pus perucă, l-au făcut protestant,
l-au dus la buckingam palace;
de sărbători îl vezi cum se dă în roata mileniului
şi-mparte seringi pentru toxicomani
oricum
dimineaţa trezirea la şase,
în patul inexistent, după cum sunt şansele mele pe ziua de azi.
iubita mea are emoţii; îmi spune că mă simte în ea
şi-i bate inima repede
mi-aş dori să locuiesc în creierul ei
ca o tumoră inofensivă
nu sunt bun de nimic
nu mă pricep la nimic
pe ruta 86 oamenii put
pe ruta 86 oamenii vin ca un nor de cenuşă vulcanică
oricum
no woman, no cry
mi-aş dori să am părul rasta
să mîngîi sînii iubitei
să fiu acolo cînd o doare capul cînd face cumpărături
cînd vrea să mă ţină de mînă.
nenorociţii fac dragoste-n suv-uri;
pe undeva există un dumnezeu cu intermitenţe...
dimineaţa, trezirea la şase într-o lume prea mare, prea mică
după cum sunt şansele mele pe ziua de azi
trag perdeaua, vremea e la fel, trupul meu e la fel
ca ziua de ieri,
de alaltăieri,
ca mîncarea sleită...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)