Cu si despre noi. Pentru aceia care nu sunt ca noi

Call me crazy, dar imi place la nebunie sa ma plang intr-una ca nimic nu e corect, ca toate lucrurile rele care se pot intampla pe lume mi se vor intampla mie, ca profii-s rai si ca nu au o viata de trait, asa ca isi fac o ocupatie din a ne da noua ocupatii stupide, ca bibliografia e prea stufoasa, ca nu-stiu-care curs e plictisitor si irelevant, ca nu am niciodata timp, ca mi-e somn, ca iarasi nu mai am cafea si apa si tre' sa merg in Carrefour si sa pierd 50 de ore la casa, ca eu m-am saturat sa ma trezesc la 8 in fiecare zi, ca nu mai vine odata weekendu' ala nenorocit, ca miroase urat in camera, ca administratoru' e absurd si ca m-am saturat sa aud Richard Clayderman de fiecare data cand merg sa platesc caminu' , ca vecina de la 424 are vocea mult prea stridenta, ca la Curtea Berarilor nu sunt niciodata mese libere, ca iar au scumpit astia de la CFR biletele, ca toate cluburile din Regie-s naspa si ca toate locurile in care merita sa mergi sunt prea departe, ca ar trebui sa avem transport de noapte in Bucuresti, ca iarasi stau o eternitate la decanat sa-mi decontez abonamentu' la Ratb, ca nimeni nu ma intelege, ca nimeni nu ma asculta si ca nimanui nu-i pasa, ca nu inteleg nimic din xerox-urile astea nenorocite, ca iarasi dau bani pe carti, ca imi bate soarele direct in nas in fiecare dimineata, ca iarna e prea frig si vara e prea cald, ca ninge la Polul Nord, ca iau mereu cele mai proaste decizii, ca iar avem sedinta la ONG, ca numai fumatorii sunt sociabili si eu nu fumez si, deci, eu cum pana mea mai socializez?

Imi place sa conving oamenii ca invatamantul la zi ar trebui desfiintat, pentru ca toamna e deprimanta si lipseste motivatia, iarna e prea frig si prea crud sa mergi la facultate, primavara e prea frumoasa vremea ca sa ramana nebagata in seama, si o plimbare in Parcul Carol le da fum in nas tuturor cursurilor despre tehnica detaliului la Balzac, despre antropologia simturilor, despre a 2-a mutare consonantica din limba germana. Despre cursurile pe timp de vara, inutil sa mai spun ceva, stim prea bine cat de dureroase sunt.

Imi place sa fie sesiune si sa aud pe hol vaietele si blestemele si promisiunile si amenintarile unui student suparat si beat, imi place sa mananc numai rahaturi toata luna si sa ma plang apoi de dureri de stomac, imi place cand raman fara bani si mananc covrigi si zacusca o saptamana. Ador sa-mi amintesc cat de tampita am fost sa las totul pe ultimul moment, doar ca sa am motiv de panica. Si sa repet faza la nesfarsit, ca si cum nu mi-as fi dat seama niciodata seama ca-s tampita cand fac asta. Nu cred ca exista un om mai sincer si, in acelasi timp, mai putin realist, decat un student care spune "De maine nu mai beau, nu mai stau pe Facebook, nu mai fumez, nu mai mananc prostii si nu mai beau apa in timpul mesei. Si ma apuc si de invatat!" Si-mi place sa ma invart printre studenti, sa-i vad cum adorm la cursuri, sau cum habar n-au, sau cum - dimpotriva- sunt convinsi ca le stiu pe toate. Imi place sa ma uit la ei si sa stiu ca se gandesc la cum trebuie sa-si cumpere deodorant, la cat e viata de nasoala, la cat de beti au fost in weekend, la orice, mai putin la nenorocitu' ala de Walter Scott pe care-l pupa Iordache in fund de 20 de minute incoace pentru influenta de necontestat pe care a avut-o asupra romanelor istorice din secolul XIX. Imi plac studentii pentru ca-s multilateral dezvoltati, usor labili si foarte imprevizibili. Imi place 601, mirosul fiecarui anotimp din campus, fumul de tigara de pe hol, chistoacele din conservele de mazare de langa usile prost antifonate.

Imi place ca nu-s din Bucuresti si am ocazia sa traiesc toate astea! Pe cuvant de student ca imi place de mor sa fiu studenta!

Si mor cand vad cum totul, dar absolut totul, isi pierde farmecul atunci cand intru la toaleta si vad un OB neinfasurat in hartie care troneaza in mijlocul cabinei, sau un rahat imprastiat pe tot vasul, sau o flegma care se scurge pe faianta, sau ghemotoace de par care infunda scurgerea la dusuri, sau armate intregi de gandaci care ies de la ghena pentru ca un dobitoc a uitat sa inchida usa.
Mor de ciuda weekend de weekend, cand femeia de serviciu e libera si iese adevarul romanesc la suprafata. Si weekend de weekend dau nas in nas cu cateva minute sumbre in care singuru' meu gand e "Fir-ati ai naiba de studenti frustrati si nesimtiti!"

Da' -i OK, ba...

later edit : here's to all of us! Pentru ca si pana si bestiile din noi merita un imn al lor!

Problema este...

... ca tocmai am stranutat si, brusc, mi s-a facut o greata nebuna si insistena. Is this biologically normal? Chiar vreau sa mi se raspunda la asta, pentru ca in ultima vreme tind spre ipohondrie si am nevoie de cineva dragut care sa ma asigure ca nu o sa mor de cancer in 3 zile doar pentru ca stranutul mi-a trezit sfanta bere cu 6lei sticla [ :| ] din somn si ea s-a hotarat sa-mi escaladeze esofagul pentru ca am avut nesimtirea de a o deranja in toiul noptii, cand, in loc sa pun geana pe geana, bantui blogosfera din cauza ca jaful meu de laptop nu ma lasa sa ma uit la serialul care ma obsedeaza mai nou, Two and a half men, nu pentru ca ar fi deosebit in vreun fel, ci pentru ca asa devin eu obsedata de seriale americane as soon as I get started.

P.S. Tot ce-am spus incepand cu "nu pentru" mi-a amintit de o chestie draguta and rather girlie pe care am citit-o candva nu-mai-stiu-pe-unde. It went like this : there are some moments that I will always remember, not because they were in any way remarkable, but because you were there.

OMG! De azi in fix 4 luni se va termina oficial anu' 2 al studentilor de la Universitatea Bucuresti...Or so I think...

Da, bine....

I'm feeling really mushy tonight si m-am hotarat sa scriu aici cateva lucruri de care mi-e dor. Sec, dar neaparat.

Mi-e dor sa inot. It's been a while si eram a pretty good swimmer and now I never find the time/place/people for it.
Mi-e dor de primul numar de telefon. Era usor de retinut si era primul meu numar de telefon. Il stiu si-acuma si-l vreau inapoi.
Mi-e dor de liceu. Pentru ca la facultate lumea este intr-adevar diversitate, este si oportunitati, este bine si este deschidere, este alt aer. Dar este si lume elitista care abia daca se mai bucura si pe care n-o poti suna la 12 noaptea sa-i spui "Victor e nume de capra, Horatiu e nume de cal" and other shit like that. Si lumea asta face ca toate celelalte plusuri ale studentiei sa devina pentru ceva timp insuficiente.
Mi-e dor de Anca.
Mi-e dor de vremurile in care fetele nu stiau sa fie pitipoance.
Mi-e dor de zapada. And I mean troiene de zapada.
Mi-e dor de parfumul meu de bujori. De fapt, cred ca era gelul meu de dus de bujori... My point: mi-e dor de mirosul de bujori din cosmeticele mele.
Mi-e dor de mor de casa.
Mi-e dor sa primesc flori.
Mi-e dor sa ascult Voltaj la casetofon.
Si mi-e dor de vremurile cand ziua mea se incheia total la ora 23. These days ajung in camera la 21:30 si in ratb/metrou imi amintesc enervata ca mai sunt vreo 3-4 ore pana sa termin tot ce trebuie neaparat sa fie facut.
Pe langa Anca, mai imi e dor de multi oameni, al caror nume n-o sa le mai trec aici, pentru ca mi se pare ca ar deveni redundant.
Mi-e dor de ciocolata Kiss si napolitanele Cucurucu. Mereu mi-a fost de cand au disparut de pe piata.
Mi-e dor sa mai fiu asa naiva incat sa nu ma interseze daca cersetorii folosesc banii in scopuri crestinesti sau nu.
Also, mi-e dor de vremurile in care ma pileam din juma' de bere.

etc. and possibly to be continued, although I'm not very sure I will.

Imi pare rau, am mii de draci pe mine insami, pe timp si pe vremea asta insorita care tine zapada departe de noi. Mereu mi-e dor de cate ceva si ma intreb daca vreodata o sa ma bucure cu adevarat, constant si pana la capat faptul ca tot cresc asa, prosteste. Da, stiu... Sunt naiva, way too McDreamy and sentimental as crap, some may argue...
Dar ma intreb... voua nu va lipseste nimic?

P.S. Where the heck are you, guys? De ce s'tem asa naspa si nu vorbim niciodata in afara vacantelor si de la un oras la altu' ? De ce nici macar pe blog nu ne mai dam de veste? I think we suck!

My one true girlfriend... besides my right hand

Lăsând glumele la o parte - I do wuv my guitar... in a non-erotic way. și ieri i-am adus niște îmbunătățiri considerabile: corzi noi (de-alea ieftine de la Carrefour, care au venit și cu o pană nouă), cablu nou (de-ăla ieftin, de la ”nenea Franz”) și căști noi (pe cele vechi le-a distrus mama când a venit la mine în cameră, și a călcat din greșeală pe ele.
Acum, mă simt pregătit pentru un an nou universitar!

In other news, aseară am făcut și niște mici modificări pe blog, pe care nu le-am discutat întâi cu voi, dar cu care presupun că sunteți de acord...

1. Toți avem acum privilegii de admin - nu mai e nevoie să intrăm de pe contul ”academiatie” ca să facem modificări la layout and whatnot.
2. Am adăugat un buton de ”like”, după ce am văzut unul din comentariile Corinei. Pot să-l dau jos fără probleme, dacă vă incomodează. Also, dacă schimbă careva layout-ul, trebuie să-i facă o mică modificare ca să funcționeze din nou butonul. Dacă credeți că vă descurcați, căutați pe Google... dacă nu, trebuie doar să mă anunțați.

De asemenea, dacă am făcut totul cum trebuie, ar trebui să apară la sfârșitul postului și niște opțiuni ca să puteți să dați share la postul ăsta prin Google Buzz, Faceboo și Twitter. Dacă merge, și dacă vreți, vă arăt și vouă cum să faceți.

Mare e Gradina...

Bai!

Cred ca pana la ora actuala e clar pentru toata lumea ca pe mine nu ma intereseaza mondenitatile. Totusi, cu ditamai sacosa de dezinteres in spate, dau uneori de vesti ( noi,vechi, foarte vechi, prea vechi sa li se mai acorde atentie) care imi dau sah.

Par example :

Va propun un exercitiu simplu : sa ne imaginam ca pe lumea asta ar exista 2xMonica (fosta) Columbeanu sau 2xPSD sau 2xCecredetivoicaemairidicolpepamant! Ati putea trai cu gandul asta?
Dar daca, sa zicem, ne-am confrunta cu o ecuatie de tip 2xOana Zavoranu=p? Ce s-ar intampla atunci? Faceti-va o imagine cat mai clara, ca sa aveti termen de comparatie atunci cand/daca Querida isi va vedea visul cu ochii.
Care vis si care-i treaba?
Mi-am amintit ca once upon a time, cand eram la metrou, am citit ziarul Click din mana unei doamne. Si nenorocitul ala de ziar ma anunta pe mine ca Oana Zavoranu are de gand sa se cloneze. Si nu doar pe ea, ci si pe motanul ei, Marty.
Nu comentez! Lesne de inteles de ce. Am vrut numai sa impartasesc cu voi aceasta imensitate! Acuma, na... Nu stiu cat o fi de veche dorinta asta a ei ( veche e clar, daca am citit eu despre ea cand eram in metrou), dar in materie de stupiditate duce vreo cateva secole in spate, ca sa zic asa...

Saaaaaau, mai aflu uneori de personalitati de-astea notorii.

Tot auzeam intr-un timp de pe buzele tuturor un nume falnic, ca o cioara: Andreea Tonciu. Si ma simteam prost ca nu stiam despre ce e vorba. Asa ca m-am interesat. Believe it or not, m-am interesat!

Andreea Tonciu se dezbraca des! In public! Andreea Tonciu este o fosta : fosta prezentatoare goala de la rubrica Vremea din Libertatea, fosta iubita a lu’ Pul(h)an [ si nu, habar n-am cine este Pulhan], fosta asistenta a lu’ Bahmu. Urmand cursul firesc al ratiunii, am putea conchide ca Andreea Tonciu “ nu este” in societatea romaneasca. Vrea sa fie, saraca, dar nu poate. Asa ca se dezbraca, in speranta ca va fi candva.
Cu sufletul plin de scepticism va anunt ca duduia asta si-a inceput cariera [ !? ] la ziarul Libertatea, prezicand vremea dezbracata. Apoi a fost remarcata de celebra Bahmu' si recrutata la Kanal D. Bahmu' i-a facut vant, avertizand poporul ca Tonciu este " o parasuta proasta, cu nasul mare si fitoasa". Deiutza a replicat, dandu-i moderatoarei ceea ce Teo [ de la Cafe Deko ] numeste "solutia finala in Romania " : "Asta-i viata! "

Fascinant

Sa va mai spun? Ca si-a tatuat glezna [ WOW! ] , ca si-a marit buzele, ca a primit un ceas DA HAUR de la nu-stiu-ce-rahat-de-fotbalist? Ca masoara 1.75 si cantareste 51kg? Ca s-a pupat insistent cu papadia de Sanziana [ n.r. e vorba despre Sanziana Buruiana] ca sa "redirectioneze privirile barbare ale unor masculi care le asupreau feminitatea" ?
In prezent, Andreea este tare fericita! Isi dorea "un barbat cu suflet sensibil" si l-a gasit in persoana lu' Mitea [ fotbalist si el ] . Se vor casatori la anu' si vor copii, un caine alb si o casa cu flori pe pervaz, probabil.

"Nu ma veti mai vedea la televizor, pe podiumuri. Renunt la tot pentru Nicolae. El este dragostea vietii mele, viitorul meu. Sunt dispusa sa fac orice pentru fericirea lui.."

In continuare nu sunt un fan al mondenitatilor! Doar ca atunci cand sunt in sah, simt nevoia sa ma consult si cu altii [ voi, in situatia de fata ] . Ei, genul asta de oameni [ a se citi divele, jurnalistii care le redacteaza biografiile si idiotii ca mine care mai pierd cate un minut/o ora/3 zile/o viata citindu-le ] ma pun pe mine in sah mat. Pur si simplu, nu pot sa-mi dau un raspuns la urmatoarea intrebare : What the fuck!?

A new hope?

Acum câteva minute am primit una din cele mai amuzante poze și una din cele mai amuzante replici din ultimele câteva luni (posibil de pe tot anul ăsta). Poza, ete-o jos:

Deși știu că imaginea nu prea se aplică în cazul fetelor de pe Academiatie. I mean, pentru Corina e fix pe dos, Adina parcă e și ea oarecum microbistă, și Andra se chinuia să revină la plăcerea pentru fotbal, pierdută în urma meciului care i-a adus faima lu' Bănel.

Eu însumi - după cum știți deja - detest acest.. "sport", dar și sporturile în general - deci nu e vorba de vreo discriminare. În fine, persoana care mi-a arătat poza mi-a prezentat și o privire optimistă asupra situației:

"Hang in there man; with all this football going around , you might get lucky"

Așa că, băieți non-microbiști din lumea întreagă: SEIZE THE OPPORTUNITY! Or not...

Heil, Hitlers!

Sesiune! 6 down, 3 more to go... Fucking shit!
Printre ele, iaurturi Yoplait- editie limitata ( "pepene verde zemicios si pepene galben parfumicios"), BCU, cate 3-4 ore de somn ( asa, de impresie), un dram de Luiza si niciun strop de cafea. No strings attached. Salata de rosii si cate juma' de episod din House pe zi. Cutremure care zguduie paturile din Grozavesti, dar nu si pe oamenii care fac pipi. Billy Joel, sters pe jos, cumparat Johnson's Baby...
Carti, carti, carti! BCU si carti...
And every now and then, cand am timp sa-mi amintesc:

"You're tall, or small- I like you!
You're fat or slim- I like you!
You're rich or poor- I like you!"

And even though you're blonde, I like you! ;;)

Doamne-ajuta si in ce urmeaza!

Do I Have to Give Up My Life For Med School?

era intrebarea ce reprezenta titlul unui mic articol dintr-o revista.

-tipa, care a scris articolul zicea ca nu, nu trebuie sa faci asta, ca da, o sa ai mai putin timp pentru ai tai si pentru EL (eu zic : daca reusesti sa il ai pe EL), dar ca te vor intelege (mai ales EL pentru ca asta e true love)

-don't know what to say..parca imi vine sa zic BULLSHIT, DAR sper sa se schimbe asta....candva:))

P. S. scuze ca bat pasu probabil pe aceeasi tema....dar nush..intalni articloul si-mi veni sa scriu

scrieti si voi ce o fi, chiar daca nu are mare legatura cu subiectul

puuuuup :)))

ce vreau eu

- vreau un echilibru
-vreau sa invat sa invat
-vreau sa NU uit cum e sa iubesti din toata inima ta, pentru ca am inceput sa uit si am inceput sa ma aud spunand (si cela mai grav chiar sa cred) ca iubirea e o prostie, ca nici un baiat nu merita.
- ACUM sunt dezorientata, nu stiu daca vreau si cariera si familie, stiu ca vreau cariera sigur dar merita????..unii zic ca se poate cu amandoua, altii ca nu...:((
-nu mai stiu nimic.....


...........................................................................................................................

VACANTA

vine vacanta cu trenul din franta...la la laaa...la la laaa :D

abiaaa astept:D


VOI???

Ce sa zic...

...mă lasă fără cuvinte nevoia asta colosală de comunicare de prin părțile locului...

baaaaaaaa!!

baaa, mai traiti??? nu mai aveti nimic de zis??
vlad tu???? what the fuck????

Ca sa vezi...

In cursul zilei de ieri, aproximativ 10 persoane mi-au spus, la o analiza la prima vedere, ca sunt tacuta si introvertita. Lesne de inteles, s-au inselat! Insa nu s-au inselat la modul barbar si ireversibil, ci doar s-au lasat pacaliti. De starea mea din ultima vreme. De modul atat de evident in care nu am mai simtit nevoia sa spun orice, oricui.
Nu am mai scris pe blog pentru ca nu am vrut sa mai spun lucrurilor pe nume. Pentru ca am fost partial luata prin surprindere de unele stari si concluzii.
Nu am mai sunat pe nimeni pentru ca simteam ca m-ar fi enervat o conversatie.
Pur si simplu ( mai mult pur, decat simplu) m-am invelit in patura ( si in tacere, for that matter) si am asteptat sa vad what happens next.
Iar asta seara ma simt destul de filosofica incat sa spun. Ceva, orice. Whatever it was that turned off the lights inside of me, is now dead ( or has headed South for winter or something). And I can pretty much see clearly.
Ce vreau eu sa spun este ca, undeva la granita dintre constientizare si...uhm...reverie, sa-i zic asa, am dat nas in nas cu propria transformare.
A nu se intelege gresit, nu e ca si cum data viitoare cand ma veti vedea, voi fi renuntat la Cujo si Garfield si alte chestii pentru care ma iubiti cu totii... [ :P ]
Vorbesc despre o transformare prea putin evidenta, mult prea ancorata in spatiul meu personal, dar care imi e de mare folos, din vreo 2 tone de motive.

Lessons I've learned:

1. You can try and be happy even when life gives you tons of reasons to feel miserable. S-ar putea sa nu reusesti, insa vei sti ca you did your best. E ca-n film: " I don't care if he's coding, I don't care if you think his heart has stopped! I want you to do everything. All the procedure, go all the way. So that you can then tell his family that we did everything we could "
La urma urmelor, our job in this world is not to succeed, but to fail in high spirits....

2. Cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci, pentru tine si pentru toti cu care intri intr-o legatura ce presupune emotii and shit, e sa stii cand sa let it go. Destul de greu de acceptat, insa nu toate lucrurile din viata ta sunt menite sa dureze o vesnicie. Si exista situatii in care esti pus, nu pentru a fi fericit si bright and shiny, ci pentru a invata cum sa profiti de situatiile menite sa bucure.
Not all the people are forever, and you cannot die in every place you've ever been. So, sometimes,every once in a blue moon, you have to let it go.

3. Nu intotdeauna am dreptate. It hurts, but it's true.

4. Daca un lucru se intampla o data, e posibil sa nu se mai intample niciodata. Dar daca se intampla de doua ori, in mod cert se va repeta la nesfarsit.

5. Love and happiness CAN coexist. Only that love is so easy to be mistaken for something else.

6. Pseudo-dramele are bad. Putina gandire matura si rationala n-a omorat pe nimeni. And it won't start with me.

7. De foarte multe ori, raul din noi este auto-indus. Si unfortunately, cred ca asta e o forma de sadism pe care, din cate-am vazut pana acum, numai Bogdan a reusit s-o starpeasca.

8. Obisnuinta e moartea pasiunii. After a while, people stop changing. No matter what they claim, they stop!

9. Not all the people are forever, but that doesn't mean no one is.

Oh well... mai am vreo cateva vorbe de duh, dar mi-e somn si trebuie sa ma culc, ca sa ma pot trezi in cateva ore si sa beau Cola Cao: oldies, but goldies!

P.S. " Oh, youung cat! If you keep your eyes open enough, the stuff you will learn...The most beautiful stuff..."

PARTIAL LA BIOCHIMIE

POATE va intrebati daca mai traiesc, daca nu m-a luat naiba, va linistesc spunandu-va ca iar am avut de invatat caci duminica am partial.
DACA nu v-ati intrebat it's ok! I'll die alone:(

Monster gone pink

Am gasit un monstru roz pe un site si a vrut sa vina cu mine pe blog. Am acceptat inainte sa-mi dau seama cat de oribil arata el pe blogul nostru. Iar acum e prea tarziu sa-mi indrept infioratoarea greseala pentru ca plec la cursuri.
However, daca cineva gaseste ceva mai bun pana vin, feel free to bring it on!

Auf Wiedersehen!

Holy smoke, I'm enlightened!

I' ve been kicking my own ass trying to find out why on earth I spend my days screwing up stuff. And tonight light was shed upon me.
Dear fellows, many times in our lives ( too often, may I add) going after what feels good means letting go of what you know is right.
And isn't that ironic?

And isn't that just a freaking peaceful and loving thought to falls asleep on?
I could go on messing with my own mind forever :D

17.02.2010

Day two:

1. Nimic nu poate mai eficient decat 4 ore de trancanit. Vindeca orice, de la dureri de cap pana la cele mai stupide fobii.
2. Mi-e frica de un nou semestru, but I'm also looking forward to it.
3. I think I'm quite a lucky person.
4. Orice-ar spune Cama, eu tot beau cu Filip.
5. The pigeons aren't coming. You have to cushion your own fall!

Noapte buna!

Marti, 16feb2010

Day one: last thoughts before getting my sick lashes together:

1. N-o sa mai fac niciodata baie dimineata devreme.
2. Grey's anatomy. Grey's anatomy. Grey's anatomy. [I'm not obsessed] Grey's anatomy. Grey's anatomy... [ Who am I kidding? I simply love Grey's anatomy]
3. Maine beau Cola. No matter what!
4. Sa nu uit sa-mi schimb buletinu' .
5. Azi am avut unghiile urate.
6. Trebuie neaparat sa am macar un gand constructiv. In seara asta or any other time... Pentru blog, nu pentru mine :D
7. Cama si Vlad or sa moara first thing in the morning. Pentru ca de cand cu ei si "ce film luam?" laptopul meu e " sectionat." Adica? Adica ecranu' ala nenorocit e impartit in 2 parti negre si o parte enervant de mica pe care eu vad ceea ce scriu. Have I made myself clear?
P.S. I cannot tell how you feel if you're standing there as if you're the freaking Stonehenge. And I cannot tell how I feel if you're standing there as if you're the freaking Stonehenge. Seriously now!

Nity night, A(n) academia tie-ers!

Trying out new things!

În acest moment, scriu în mod comfortabil din poziție orizontală, din patul din cămin, de pe iPod. M-am gândit că trebuie s-o încerc și p-asta.
La ora asta, din cauza o oboselii - sau a lipsei sale desăvârșite, am o grămadă de idei. Spre exemplu, acum vreo jumătate de oră m-am tot chitărit până am început să transpir - then again, nu e ușor să-ți vină să transpiri, la cât de cald e în cameră. Ideea e că nu exersam, ci făceam mici încercări de improvizație. Și deși au ieșit multe chestii nașpa, am obținut și niște riffuri chiar decente (din perspectiva mea de "ruacăr"). Mi se par extraordinare aceste momente, și mă enervează că de foarte multe ori, pierd multe din aceste idei. Și de aceea, m-am gândit că ar fi interesant să încercăm în perioada următoare următorul experiment : fiecare este obligat timp de o săptămână să posteze ZILNIC înainte de culcare absolut tot ceea ce îi trece prin minte; orice idee, oricât de tâmpită. Toți ceilalţi pot posta și ei pe blog în acea săptămână, însă fiecare va trebui să aibă la activ o săptămâna de postat zilnc. A, și toți ceilalţi trebuie să ofere cel puțin un comentariu pe săptămână.
Well? Whaddaya think? Sunteți de acordeon? Aveți alte sugestii? Respond or DIE !!!

bââârrr!

Oameni buni, m-a înebunit pe mine facultatea asta de tot sau IAR ninge??? Nu am văzut așa iarna în viața mea!!! VISCOL, ninsoare și iar ninsoare!!! vreau să vină primăvara, să mă izbească soarele peste fața, să mă plimb prin parc și să primesc ghiocei :)
Nu, nu țin neapărat să mă imbrățișeze cineva:P, vreau să treacă sesiunea și să vină primăvara...pentru că așa o să apară și EL.... acum e împotmolit în zăpadă și șade zgribulit de frig pe undeva!!
Ohhh, hai soare, hai!!!



P.S. faptul că e cu adevărat frig și ninge nu exclude nebunia mea:P, feriți-vă!!!!!!!!!!