Ce vreau sa spun e ca...

...a bunch of years ago, I couldn't wait to grow older! Acum mi-as vinde un rinichi pentru o zi in care sa ma trezesc si sa-mi fac griji pentru ca ma asculta la istorie si pentru ca s-ar putea sa nu vina Adi la scoala.

Uff...ce usurare!

Deja cu putin inainte de a termina un proiect, vazand ca totul e ok si mai trebuie doar mici finisari, te gandesti ce sa faci cu libertatea pe care o sa o ai dupa. Nu-mi vine sa cred ca acum, fara cel mai mic regret, pot sa ma uit la continuarea unui serial, la episoadele pe care le-am luat de ceva timp.

Phew

N-am pus geană peste geană toată noaptea, și de vreo săptămână încoace începusem să uit că există viață și în afara coperților.
Dar l-am luat! L-am luat pe the motherfucker! Cu 9! Son of a bitch!

Muhaha! Muhahaha!

Pam Pam

MIDDLE OF THE ROAD - CHIRPY CHIRPY CHEEP CHEEP

Cheers!

.

Merry Christmas, guys!

___________________________________________

The Cranberries - Will you remember


Cheers!

Tratăm anticorpul cu pepsină

Melodia asta e cu gândul la fetele noastre, cele două.



Cheers!

Pliante, pliante ... și pliante

Un lucru pe care l-am observat încă din prima zi în care am pășit în Regie este faptul că există o cantitate uriașă de distribuitori de pliante pe metrul pătrat. Mergând numai 5 minute pe ORIUNDE prin Regie, în mod cert te vei alege cu o grămadă de pliante.
ZILNIC am primit cel puțin câte un flyer care oferă o ”beutură” gratis in Club Maxx sau mai știu eu unde - și, din câte am înțeles de la colegii mei de modul, poți să te duci acolo cu mai multe flyere, și primești pentru FIECARE câte o ”beutură”.
Cartele de telefon moca sau foarte ieftine - distribuite direct în cameră, sau pe la facultate... și câte și mai câte chestii moca prin Carrefour.... sau chiar și numai pe stradă. WTF???
Iaurt gratis, cartele Orange gratis, cartele Cosmote gratis, Coca Cola gratis, pungă cu dulciurele, cupoane de discount și chestii prin facultate.... Burn la 3 RON...
Mă gândesc că toți boschetarii n-ar trebui decât să se plimbe mai des prin Regie, și ar trăi o viață mult mai bună.... ar strânge hârtie pentru foc... apoi s-ar duce prin Carrefour pentru niște haleală gratis - când e la promoție - și apoi mai rămâne doar să facă o legitimație de student falsă ca să poată să intre în Maxx să bea. OK, ultima parte e mai dificilă, but still....
Sunt cumva singurul care se simte asaltat de spam? E așa și prin Temeșvar? Prin Severin? Pe la Vlad?

Încep astfel,

am plecat incă de joi în Bucureşti; astăzi este marţi... şi se pare că zilele astea nu s-au scurs, mai degrab' mi s-au unduit de la călcâie pană-n creştet, mă împresoară cu forţa şi promptitudinea unui conquistador vechi, când blazat şi aparent emaciat, când insurmontabil, mască extatică, abrutizată, dispusă întotdeauna a pune rămăşag pe ceea ce se numeşte persiflare, într-un paradis taxinomic. Suficient timp cât sa-mi formeze în minte ideea unei metamorfoze iminente, inconştiente şi de o langoare obstinată: o să devin intrucâtva agresivă, oarece impertinentă, purtată mereu de o grabă voalată, deseori cu un ton sentenţios, deloc imuabilă, subjugată de un mimetism ambivalent, o să învăţ prea multe ca să mă mai las îmbătată de sarabanda lui colorată( a Bucureştiului ăstuia). " Dar, dintr-un spirit viclean de contradicţie, amestec de teamă şi de bun simţ revoltat, trebuia să mă dezic de revelaţia mea, să distrug universul din care întrevăzusem câteva crâmpeie."

Şi pentru că mare parte din cei care postează aici au vorbit deja despre camera intimă, comoară dintr-un sipet, în care li se va scurge viaţa de acum încolo, iată-ma şi pe mine, o fac acum.

În fiece zi, mă aşteapă o cameră la etajul 13 al unui bloc, cu o sofa în nişte culori quasi indicibile, se vrea a fi o intretăiere de verde livid, maro, gri, şi o alta, de aceeastă dată indubitabil verde-aguridă, cu structură de in-folio. Pecetea camerei este, precum spunea tatăl meu, o armonică maro. Absolut, nu importă ziua, căci se întâmplă întotdeauna, ca nişte fluturi fixaţi cu ace sub o sticlă volatilă, aud zgomotul declamator al tramvaiului, cu rol de temporizator, spun eu, cu drept de măsurare a existenţialismului din noi, spune Costin.

Am vorbit de rău, astăzi, Bucureştiul, are şi multe părţi faste, în schimb, despre care am să vă spun altădată. Numai bine!



Scorpions- Eye to eye
Asculta mai multe audio Muzica

______________________________________________

"...iar Aşteptarea a devenit Timpul său." E un timp capricios acesta, ce-i drept!

M-a făcut mama student!

Am alergat fără să știu de ce, fără să știu ce mă așteaptă. Unii oameni și alți ne-oameni îmi spun că orașul ăsta e Timișoara. Sper să găsesc o bancă pe care să mă întind, căci sunt foarte obosit.