Ce vreau sa spun e ca...

...a bunch of years ago, I couldn't wait to grow older! Acum mi-as vinde un rinichi pentru o zi in care sa ma trezesc si sa-mi fac griji pentru ca ma asculta la istorie si pentru ca s-ar putea sa nu vina Adi la scoala.

:-s

My hands get all sweaty every other Wednesday afternoon. He's a tragedy waiting to happen....

Saint Anger around my neck

Sunt zile in care nu vreau decat sa ies in Piata Universitatii si sa strig din toti plamanii " M**e tuturor!"

.

I freaking hate this city!

Ca sa vezi...

In cursul zilei de ieri, aproximativ 10 persoane mi-au spus, la o analiza la prima vedere, ca sunt tacuta si introvertita. Lesne de inteles, s-au inselat! Insa nu s-au inselat la modul barbar si ireversibil, ci doar s-au lasat pacaliti. De starea mea din ultima vreme. De modul atat de evident in care nu am mai simtit nevoia sa spun orice, oricui.
Nu am mai scris pe blog pentru ca nu am vrut sa mai spun lucrurilor pe nume. Pentru ca am fost partial luata prin surprindere de unele stari si concluzii.
Nu am mai sunat pe nimeni pentru ca simteam ca m-ar fi enervat o conversatie.
Pur si simplu ( mai mult pur, decat simplu) m-am invelit in patura ( si in tacere, for that matter) si am asteptat sa vad what happens next.
Iar asta seara ma simt destul de filosofica incat sa spun. Ceva, orice. Whatever it was that turned off the lights inside of me, is now dead ( or has headed South for winter or something). And I can pretty much see clearly.
Ce vreau eu sa spun este ca, undeva la granita dintre constientizare si...uhm...reverie, sa-i zic asa, am dat nas in nas cu propria transformare.
A nu se intelege gresit, nu e ca si cum data viitoare cand ma veti vedea, voi fi renuntat la Cujo si Garfield si alte chestii pentru care ma iubiti cu totii... [ :P ]
Vorbesc despre o transformare prea putin evidenta, mult prea ancorata in spatiul meu personal, dar care imi e de mare folos, din vreo 2 tone de motive.

Lessons I've learned:

1. You can try and be happy even when life gives you tons of reasons to feel miserable. S-ar putea sa nu reusesti, insa vei sti ca you did your best. E ca-n film: " I don't care if he's coding, I don't care if you think his heart has stopped! I want you to do everything. All the procedure, go all the way. So that you can then tell his family that we did everything we could "
La urma urmelor, our job in this world is not to succeed, but to fail in high spirits....

2. Cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci, pentru tine si pentru toti cu care intri intr-o legatura ce presupune emotii and shit, e sa stii cand sa let it go. Destul de greu de acceptat, insa nu toate lucrurile din viata ta sunt menite sa dureze o vesnicie. Si exista situatii in care esti pus, nu pentru a fi fericit si bright and shiny, ci pentru a invata cum sa profiti de situatiile menite sa bucure.
Not all the people are forever, and you cannot die in every place you've ever been. So, sometimes,every once in a blue moon, you have to let it go.

3. Nu intotdeauna am dreptate. It hurts, but it's true.

4. Daca un lucru se intampla o data, e posibil sa nu se mai intample niciodata. Dar daca se intampla de doua ori, in mod cert se va repeta la nesfarsit.

5. Love and happiness CAN coexist. Only that love is so easy to be mistaken for something else.

6. Pseudo-dramele are bad. Putina gandire matura si rationala n-a omorat pe nimeni. And it won't start with me.

7. De foarte multe ori, raul din noi este auto-indus. Si unfortunately, cred ca asta e o forma de sadism pe care, din cate-am vazut pana acum, numai Bogdan a reusit s-o starpeasca.

8. Obisnuinta e moartea pasiunii. After a while, people stop changing. No matter what they claim, they stop!

9. Not all the people are forever, but that doesn't mean no one is.

Oh well... mai am vreo cateva vorbe de duh, dar mi-e somn si trebuie sa ma culc, ca sa ma pot trezi in cateva ore si sa beau Cola Cao: oldies, but goldies!

P.S. " Oh, youung cat! If you keep your eyes open enough, the stuff you will learn...The most beautiful stuff..."

Holy smoke, I'm enlightened!

I' ve been kicking my own ass trying to find out why on earth I spend my days screwing up stuff. And tonight light was shed upon me.
Dear fellows, many times in our lives ( too often, may I add) going after what feels good means letting go of what you know is right.
And isn't that ironic?

And isn't that just a freaking peaceful and loving thought to falls asleep on?
I could go on messing with my own mind forever :D

examen la biofizica

yuck, yuck,yuck!!!
Maine am super examenul. Este ceva de-a dreptul mirobolant.
termodinamica biologica, biocibernetica, sisteme de dispersie, apa, ssolutiii, lichide, solide, ochi, ureche, potentiale de actiune, transporturi active si pasive, difuzie, osmoza, radiatii electromagnetice ionizante, neionizante, efecte, chestii, jmecherii traductoare de semnale...aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa... MACAR stiu titlurile cursurilor!!!!!!!!!!!



raaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaageeeeeeeeeeeeeeeeee:D

bââârrr!

Oameni buni, m-a înebunit pe mine facultatea asta de tot sau IAR ninge??? Nu am văzut așa iarna în viața mea!!! VISCOL, ninsoare și iar ninsoare!!! vreau să vină primăvara, să mă izbească soarele peste fața, să mă plimb prin parc și să primesc ghiocei :)
Nu, nu țin neapărat să mă imbrățișeze cineva:P, vreau să treacă sesiunea și să vină primăvara...pentru că așa o să apară și EL.... acum e împotmolit în zăpadă și șade zgribulit de frig pe undeva!!
Ohhh, hai soare, hai!!!



P.S. faptul că e cu adevărat frig și ninge nu exclude nebunia mea:P, feriți-vă!!!!!!!!!!

plec, la revedere Terra!!

Hmmm, nu , nu ma evaporez(desi as vrea)...ma duc acasa!Nu mai suport orasu asta, lumea de aici, nervii , stresul din sesiune, camera asta, lipsa. Ma duc la mine casa sa plang, sa ma plang in liniste si pace si sa uit de dor. Dor tampit!!!!
Sper sa ma intorc mai putin irascibila, mai calma, increzatoare in Dumnezeu ca o sa fie bine, si pentru noi toti
.
Doamne ajuta!!!

V-am pupat, aveti grija de voi:*

P.S. daca am fost prea irascibila sau ciudata sau cine stie cum, cu vreunu' din voi, va cer scuze!

mai sa fie!

Printre "Ich habe gelebt in Russland funf Jahre" si " Este foarte interesant cum cititorii din toate timpurile l-au dezamagit pe Petrarca, regasindu-l intotdeauna in paginile Cantonierului, si niciodata in opera sa scrisa in limba latina. Putini sunt cei care stiu ca silinta lui Petrarca a fost canalizata in principal in directia creatiilor latinesti. Cantonierul era doar un moment de respiro pe care si-l mai permitea omul o data la cateva zile" , mi s-a facut dor de voi...

Terra si Bazalt

De ce-i atata liniste pe-aci? Where are you, guys?
Si de ce mi-e asa lehamite?
De ce tuna, fulgera, ploua si ninge?
Din ce pamantul e facut?

"Intotdeauna ai gasit o cale...

... sa-mi rasucesti cutitu-n rana, sa-mi amintesti tot felul de lucruri pe care le credeam uitate de mult, si asta tocmai cand mi-e lumea mai draga."

" Nu te-am intrebat ce mai faci. Esti la fel de frumoasa? Iti mai miroase pielea a lapte? Te mai trezesti zambind? Mai imbratisezi perna ca sa ma faci gelos? Mai ai alunita aia mica si pitita sub san? Pun pariu ca e tot acolo si ca n-a mai sarutat-o nimeni de mult. Uite, iti dau cuvantul meu ca am sa repar nedreptatea asta. N-am sa mai stau mult aici, trebuie sa-ti marturisesc ca imi e cam frica de iarna. Nu ma crezi, stiu. Cum sa-mi fie mie frica de ceva? Parca te vad cum zambesti, nu, nu, razi cu pofta acum, asa-i? Ei bine, cred ca ,dupa atatia ani, e vremea sa afli ca mi-e frica de cateva lucruri. E adevarat, nu am probleme nici cu soarecii, nici cu paianjenii, nici cu serpii, pun pariu ca sunt in stare sa trag de coada si un crocodil de Nil, dar mi-e urat la gandul ca o sa vina iarna, iar eu voi fi tot aici, chinuindu-ma sa sparg lemne cu inelul de la tine pe mana. [...]

A fost odata, alaltaieri, pe la ora 5, o liniste care m-a facut sa plang....

*to be continued*

n.red. motivul pentru care nu ma opresc din postat fragmente din carte este ca nu stiu ce vreti. Am primit doar 3 voturi: 2 pro si unu contra. Restu' ati tacut; si pana cand nu se "inchide poll-ul", o sa continuu sa scriu, de dragul Corinei si al lui Bogdan....

Muhaha!? :P

P.S. Don't jump to conclusions: nu e un roman de dragoste, I swear!
P.P.S. A fost lume pe la mine prin camera, si ne uitam pe blog si-l vroiam putin mai craciunos. O sa-i schimbam din nou hainele dupa sarbatori.
So, for those of you who are against the pretty holiday spirit: hush, hush!

Now I'm gonna make you dance, get your chance

OK, pana rasariti voi pe-aci pe blog, ma mananca mana si ma striga tastatura! Sunt pur si simplu obsedata de cartea asta, si simt nevoia sa scriu numai ca sa am prilejul de a o reciti.
Va dau o maslina la Severin daca va plictisesc acum... :D

So!

" ....nu ti-am spus niciodata, dar am fugit nu pentru ca eram lac de transpiratie, nu pentru ca se inserase si aveam si eu aceleasi teme de facut, nici macar pentru ca mi-era rusine sa-ti marturisesc ca fusese 41-3, ci doar pentru ca inima mi-o luase razna si nu ma simteam in stare sa scot vreun cuvant. Am fost foarte fericit in seara aia, sa stii, atat de fericit, incat m-am zgait ore intregi la 123 pe 4x27 supra 2, fara sa-mi vina alt raspuns in minte decat 41 la 3. Intr-un tarziu am adormit, am si visat ceva, dar din visul ala nu-mi amintesc mai mult decat ploua , ne rataciseram in padure si aveam teme de facut..."

.......

Nu ti-am spus niciodata, dar atunci cand faceam "de serviciu" si eu ma purtam ca o jucarie defecta care nu are cunostinta despre nimic altceva, in afara de lac care sa taie pofta de ros unghii, nu o faceam pentru ca eram vreo idioata, ci pentru ca tu erai idiot. Atat de idiot incat sa stai acolo, pe scaun, langa mine, si sa crezi ca eu mai sunt in stare sa orice... Trebuia sa intuiesti ca un Peste de 14 ani, profund inamorat de un Leu de aceeasi varsta, nu va putea nicicand sa se simta altfel decat pe uscat si in foarte apa, in acelasi timp.
Nu ti-am spus niciodata, dar sunt ani buni de cand urmaresc, de obicei inconstient ( cu exceptia momentelor in care mai citesc ceva care mi te aminteste, sau mai intri pe messenger si-mi apare numele tau langa sintagma "is online" si o iau razna, gandindu-ma la cat de dragut erai pentru mine) , sa vad daca seamana cineva pe lumea asta, macar 3 minute, cu tine, in mintea mea.
Nu ti-am spus niciodata, dar cateodata mi se face dor, si nu neaparat de tine, ci de cat de frumoasa era vremea aia, cu si despre tine...


.... "pentru Adriana, pana la cer si inapoi."

"Tot dragul piticilor, si al meu..."

" Pentru Adriana, pana la cer si inapoi."

" Buna dimineata. Nu stiu cum o arata la tine coloana aia de mercur, mi-o inchipui tulbure si usor adusa de spate, probabil ca mercurul are n-are nici pe dracu', e bine, sanatos si la fel de fudul ca intotdeauna, sta tolanit la soare si urca sau coboara dupa cum are chef, nu-i rau sa fii mercur, sa ai termometrul si coloana ta, sa fii pomenit cu sfintenie in toate buletinele meteorologice, sa te lafai intr-un tablou atat de celebru cum e cel al lui Mendeleev, in fine, nu stiu ce parere ai tu, dar eu mi-as dori sa fiu mercur, macar uneori, atunci cand in zonele preorasenesti, cum spun astia la radio, se lasa ceata. Si pot sa pun pariu ca acum e ceata la Chitila, ca, daca te-ai afla intr-un personal d-ala rapciugos, cainii ar stranuta rebegiti de frig si din case n-ar ramane decat acoperisul, atat si nimic mai mult, iar trenul ar trece mai departe ca si cum nimic nu s-a intamplat, ca si cand Chitila ar fi singurul loc de pe pamant in care oamenii nu au altceva decat multa ceata, un acoperis deasupra capului si vreo cativa caini care stranuta. Si asta nu-i tocmai rau, sa stii. Ce vroiam sa-ti spun, de fapt, e ca la mine e al naibii de frig, toate frunzele astea galbene care au plecat pe rand din frasin s-au bosumflat dis-de-dimineata si s-au acoperit de bruma. Le sta bine asa, chircite, posace si albe, s-au strans una-n alta si asteapta probabil un semn de sus, un strop de caldura, vreo pala de vant, pe mine cu grebla, habar n-am. In orice caz, sa stii ca cele mai multe sunt de treaba si nu se supara prea tare atunci cand le calci in picioare. S-ar putea chiar sa le placa, dar pana acum n-au suflat o vorba sau, ma rog, nimic sa pot pricepe si eu.

Chiar daca dormi, asteapta-ma un pic, te rog. Am intepenit de frig si fara un un fes pe cap n-am sa-ti mai pot scrie niciodata. Asa, acum e bine.

De fapt, mint, nu e bine. Am asteptat prea mult gandindu-ma la ce ti-as putea scrie, pentru ca, vezi tu, imi doresc sa-ti scriu mai mult decat orice pe lume, sa ma poti intelege, sa ma poti ierta, sa-ti povestesc tot felul de dracovenii, sa te fac sa razi sau macar sa zambesti, hai, stiu ca te-ai trezit acum, ai putea macar sa zambesti, sa te prefaci barem, nu costa nimic; mai tii minte cand am jucat fotbal o dupa-amiaza intreaga in fata geamului tau?, eu eram Dinamo si tot eu eram Steaua, inscriam gol dupa gol intr-o singura poarta, eram cand Iordanescu, cand Augustin; cand Majearu, cand Costel Orac; nu stiu de ce, dar dinamovistii faceau meciul vietii., stelistii trageau mai mult pe afara, prin tribuna, pierdeau minge dupa minge si ajungeau intotdeauna in ofsaid, trebuia sa vezi toate astea, spectatorii erau in delir, iar scorul capata proportii astronomice, iti amintesti, nu? Eu eram totul, Dinamo, Steaua, tribunele comentatorii, arbitrul central si arbitrii de margine, toate astea ca sa-ti ridici pentru o clipa fruntea din caietul de matematica si sa intelegi ce grozavie de partida ti-a fost dat sa urmaresti, insa tu ramaneai neclintita, de parca in exercitiile alea s-ar fi aflat secretul intregii tale vietii, nu conta ca urlam din ce in ce mai tare, racneam de-a dreptul, topaiam ca un nebun si incercam sa ma imbratisez singur atunci cand tabela arata deja 23 la 2, cate goluri aveam sa mai inscriu ca sa termin inmultirile cu fractii?, cati vecini trebuiau sa mai apara si sa strige s-o las mai moale?, de cate ori nu mai era nevoie sa-mi astup urechile ca sa nu aud ce poante rasuflate faceau Cimpoca si cu Nini in spatele meu?, cum as fi putut scapa de taica-tu atunci cand a iesit din casa si mi-a confiscat mingea?, cum puteam sa-i spun ca toate golurile alea, se adunasera intre timp 44, ti-erau toate dedicate tie?, vezi, daca ti-am amintit toate astea, e pentru ca atunci, cand ramasesem fara minge si atarnam ca o curca plouata in fata ferestrei tale, tu ai inchis in sfarsit caietul, mi-ai zambit si m-ai intrebat in soapta cat a fost scorul...."

Matei Florian, Si Hams si Regretel,

Am scris pasaju' asta aici pentru ca mi se pare foarte dragut, si speram ca si vreunuia din voi o sa-i placa.
Pare putin plictisitor, stiu, but trust my word: cartea e foarte foarte frumoasa! Si, daca primesc feedback pozitiv din partea voastra, o sa incerc sa postez cat mai des cate un pasaj, pana se termina ( nu e foarte voluminoasa)....

So! Comment me! Shall we or shall we not give it a try? ;;)

Let it snow!

Si tocmai cand sa credeti ca am murit, here I strike again!
Ma scald intr-o balta de frustrari si nemultumiri si griji carora nu le gasesc capatul. Am vrut sa scriu despre asta pe blogu' meu, da' s-a intamplat sa ma loghez aici mai intai, si iata-ma scuipadu-mi ineptiile.
Generally speaking I'm totally fucked up! Cred ca tot universul comploteaza impotriva mea si-mi vine sa pun o bomba atomica la intrarea in Bucuresti si apoi sa fug inspre autostrada sa ma salvez.
Pe de alta parte, sunt zile in care as vrea sa deraieze metroul in timp ce eu sunt inauntru.
O sa concep intr-o zi un post in care o sa va spun tot ce nu-mi place in Bucuresti si in ideea de student.
Da' acuma vreau numai sa scriu asa, anapoda, ca sa nu va prindeti care-i faza cu mine these days...
Then again, I'm SO FUCKING predictable.
Cu alte cuvinte, my dear fellows, sunt intoarsa pe dos pentru ca am impresia ca I'm totally incapable( sau uncapable!?) and fat and unwanted and lonely and with no chance of ever achieving success. Cred ca lumea ma uraste si ar vrea sa nu mai exist. Sau nu, pardon! Cred ca lumea nu-mi acorda nici macar atata timp cat sa ma urasca.
Sometimes it feels like they're constantly stepping on me si eu tip de julituri si ei nu ma aud ( yes, I know. E fumata/expirata/old-fashioned/desueta/whatever metafora. Da' v-am zis ca-s incapabila)
Si uite-acus' vine sesiunea si o sa cedez nervos. Si mi-e dor de casa si nu stiu daca lucrurile pe care credeam ca mi le doresc sunt chiar lucrurile de care am nevoie.
I feel small and I feel like I don't belong!

Si as vrea foarte tare sa ninga... Sa ninga cu fulgi mari si cu portocale si cu cani de ceai. Sa ninga cu betisoare parfumate si cu beculete si cu miros de iarna. Sa ninga cu multi de "atunci" si cu porcusori de Guineea. Sa ninga cu mine, sub orice forma, numai sa stiu de unde sa ma iau atunci cand am nevoie. Si sa ninga cu manusi colorate si fulare si caciuli pufoase. Sa ninga cu Severin si cu "a fost odata..." Cu bascutze si cu carti calduroase, cu trebusoare din alea de sezon si cu un abdomen plat; cu multe mandarine si cu lume calda...
As vrea sa ninga intr-un fel care sa imi aduca aminte ca this too shall pass...
Sa ninga cum n-a mai nins vreodata, dear all....

Cutting to the chase, e de rau...
Sometimes everything appears to suddenly come withing reach. And it's in that precise moment that my stupid hands decide to stand still.

...Can't I?

Poo-shoo

Baaaaaaa! Mi-e dor de mama, ma...

There's a place called home and there's a place called "there"....

.... and I'm about to get caught in the middle.