Cu si despre noi. Pentru aceia care nu sunt ca noi

Call me crazy, dar imi place la nebunie sa ma plang intr-una ca nimic nu e corect, ca toate lucrurile rele care se pot intampla pe lume mi se vor intampla mie, ca profii-s rai si ca nu au o viata de trait, asa ca isi fac o ocupatie din a ne da noua ocupatii stupide, ca bibliografia e prea stufoasa, ca nu-stiu-care curs e plictisitor si irelevant, ca nu am niciodata timp, ca mi-e somn, ca iarasi nu mai am cafea si apa si tre' sa merg in Carrefour si sa pierd 50 de ore la casa, ca eu m-am saturat sa ma trezesc la 8 in fiecare zi, ca nu mai vine odata weekendu' ala nenorocit, ca miroase urat in camera, ca administratoru' e absurd si ca m-am saturat sa aud Richard Clayderman de fiecare data cand merg sa platesc caminu' , ca vecina de la 424 are vocea mult prea stridenta, ca la Curtea Berarilor nu sunt niciodata mese libere, ca iar au scumpit astia de la CFR biletele, ca toate cluburile din Regie-s naspa si ca toate locurile in care merita sa mergi sunt prea departe, ca ar trebui sa avem transport de noapte in Bucuresti, ca iarasi stau o eternitate la decanat sa-mi decontez abonamentu' la Ratb, ca nimeni nu ma intelege, ca nimeni nu ma asculta si ca nimanui nu-i pasa, ca nu inteleg nimic din xerox-urile astea nenorocite, ca iarasi dau bani pe carti, ca imi bate soarele direct in nas in fiecare dimineata, ca iarna e prea frig si vara e prea cald, ca ninge la Polul Nord, ca iau mereu cele mai proaste decizii, ca iar avem sedinta la ONG, ca numai fumatorii sunt sociabili si eu nu fumez si, deci, eu cum pana mea mai socializez?

Imi place sa conving oamenii ca invatamantul la zi ar trebui desfiintat, pentru ca toamna e deprimanta si lipseste motivatia, iarna e prea frig si prea crud sa mergi la facultate, primavara e prea frumoasa vremea ca sa ramana nebagata in seama, si o plimbare in Parcul Carol le da fum in nas tuturor cursurilor despre tehnica detaliului la Balzac, despre antropologia simturilor, despre a 2-a mutare consonantica din limba germana. Despre cursurile pe timp de vara, inutil sa mai spun ceva, stim prea bine cat de dureroase sunt.

Imi place sa fie sesiune si sa aud pe hol vaietele si blestemele si promisiunile si amenintarile unui student suparat si beat, imi place sa mananc numai rahaturi toata luna si sa ma plang apoi de dureri de stomac, imi place cand raman fara bani si mananc covrigi si zacusca o saptamana. Ador sa-mi amintesc cat de tampita am fost sa las totul pe ultimul moment, doar ca sa am motiv de panica. Si sa repet faza la nesfarsit, ca si cum nu mi-as fi dat seama niciodata seama ca-s tampita cand fac asta. Nu cred ca exista un om mai sincer si, in acelasi timp, mai putin realist, decat un student care spune "De maine nu mai beau, nu mai stau pe Facebook, nu mai fumez, nu mai mananc prostii si nu mai beau apa in timpul mesei. Si ma apuc si de invatat!" Si-mi place sa ma invart printre studenti, sa-i vad cum adorm la cursuri, sau cum habar n-au, sau cum - dimpotriva- sunt convinsi ca le stiu pe toate. Imi place sa ma uit la ei si sa stiu ca se gandesc la cum trebuie sa-si cumpere deodorant, la cat e viata de nasoala, la cat de beti au fost in weekend, la orice, mai putin la nenorocitu' ala de Walter Scott pe care-l pupa Iordache in fund de 20 de minute incoace pentru influenta de necontestat pe care a avut-o asupra romanelor istorice din secolul XIX. Imi plac studentii pentru ca-s multilateral dezvoltati, usor labili si foarte imprevizibili. Imi place 601, mirosul fiecarui anotimp din campus, fumul de tigara de pe hol, chistoacele din conservele de mazare de langa usile prost antifonate.

Imi place ca nu-s din Bucuresti si am ocazia sa traiesc toate astea! Pe cuvant de student ca imi place de mor sa fiu studenta!

Si mor cand vad cum totul, dar absolut totul, isi pierde farmecul atunci cand intru la toaleta si vad un OB neinfasurat in hartie care troneaza in mijlocul cabinei, sau un rahat imprastiat pe tot vasul, sau o flegma care se scurge pe faianta, sau ghemotoace de par care infunda scurgerea la dusuri, sau armate intregi de gandaci care ies de la ghena pentru ca un dobitoc a uitat sa inchida usa.
Mor de ciuda weekend de weekend, cand femeia de serviciu e libera si iese adevarul romanesc la suprafata. Si weekend de weekend dau nas in nas cu cateva minute sumbre in care singuru' meu gand e "Fir-ati ai naiba de studenti frustrati si nesimtiti!"

Da' -i OK, ba...

later edit : here's to all of us! Pentru ca si pana si bestiile din noi merita un imn al lor!

Ce vreau sa spun e ca...

...a bunch of years ago, I couldn't wait to grow older! Acum mi-as vinde un rinichi pentru o zi in care sa ma trezesc si sa-mi fac griji pentru ca ma asculta la istorie si pentru ca s-ar putea sa nu vina Adi la scoala.

Dear all,

Andrei mi-a recomandat "The room" .
Corina mi-a recomandat "Liniste in octombrie" .
Bogdan mi-a recomandat " Supa de pui pentru suflete tinere".
Adina mi-a recomandat "Jurnalul fericirii" .
Ionut mi-a recomandat programul lui magic de invatare a limbilor straine, si sa joc NFS in retea.
Dragos mi-a recomandat, in mod sistematic, sa mananc ceafa de porc.
Filip mi-a recomandat Disco Ring.

Eu va recomand tuturor "Le scaphandre et le papillon" . Film, carte... Ce vreti voi!

Noapte buna!

Heil, Hitlers!

Sesiune! 6 down, 3 more to go... Fucking shit!
Printre ele, iaurturi Yoplait- editie limitata ( "pepene verde zemicios si pepene galben parfumicios"), BCU, cate 3-4 ore de somn ( asa, de impresie), un dram de Luiza si niciun strop de cafea. No strings attached. Salata de rosii si cate juma' de episod din House pe zi. Cutremure care zguduie paturile din Grozavesti, dar nu si pe oamenii care fac pipi. Billy Joel, sters pe jos, cumparat Johnson's Baby...
Carti, carti, carti! BCU si carti...
And every now and then, cand am timp sa-mi amintesc:

"You're tall, or small- I like you!
You're fat or slim- I like you!
You're rich or poor- I like you!"

And even though you're blonde, I like you! ;;)

Doamne-ajuta si in ce urmeaza!

:-s

My hands get all sweaty every other Wednesday afternoon. He's a tragedy waiting to happen....

Do I Have to Give Up My Life For Med School?

era intrebarea ce reprezenta titlul unui mic articol dintr-o revista.

-tipa, care a scris articolul zicea ca nu, nu trebuie sa faci asta, ca da, o sa ai mai putin timp pentru ai tai si pentru EL (eu zic : daca reusesti sa il ai pe EL), dar ca te vor intelege (mai ales EL pentru ca asta e true love)

-don't know what to say..parca imi vine sa zic BULLSHIT, DAR sper sa se schimbe asta....candva:))

P. S. scuze ca bat pasu probabil pe aceeasi tema....dar nush..intalni articloul si-mi veni sa scriu

scrieti si voi ce o fi, chiar daca nu are mare legatura cu subiectul

puuuuup :)))

Song of the day

My own Owl City-Fireflies ( Ionut stie :P )

Ca sa vezi...

In cursul zilei de ieri, aproximativ 10 persoane mi-au spus, la o analiza la prima vedere, ca sunt tacuta si introvertita. Lesne de inteles, s-au inselat! Insa nu s-au inselat la modul barbar si ireversibil, ci doar s-au lasat pacaliti. De starea mea din ultima vreme. De modul atat de evident in care nu am mai simtit nevoia sa spun orice, oricui.
Nu am mai scris pe blog pentru ca nu am vrut sa mai spun lucrurilor pe nume. Pentru ca am fost partial luata prin surprindere de unele stari si concluzii.
Nu am mai sunat pe nimeni pentru ca simteam ca m-ar fi enervat o conversatie.
Pur si simplu ( mai mult pur, decat simplu) m-am invelit in patura ( si in tacere, for that matter) si am asteptat sa vad what happens next.
Iar asta seara ma simt destul de filosofica incat sa spun. Ceva, orice. Whatever it was that turned off the lights inside of me, is now dead ( or has headed South for winter or something). And I can pretty much see clearly.
Ce vreau eu sa spun este ca, undeva la granita dintre constientizare si...uhm...reverie, sa-i zic asa, am dat nas in nas cu propria transformare.
A nu se intelege gresit, nu e ca si cum data viitoare cand ma veti vedea, voi fi renuntat la Cujo si Garfield si alte chestii pentru care ma iubiti cu totii... [ :P ]
Vorbesc despre o transformare prea putin evidenta, mult prea ancorata in spatiul meu personal, dar care imi e de mare folos, din vreo 2 tone de motive.

Lessons I've learned:

1. You can try and be happy even when life gives you tons of reasons to feel miserable. S-ar putea sa nu reusesti, insa vei sti ca you did your best. E ca-n film: " I don't care if he's coding, I don't care if you think his heart has stopped! I want you to do everything. All the procedure, go all the way. So that you can then tell his family that we did everything we could "
La urma urmelor, our job in this world is not to succeed, but to fail in high spirits....

2. Cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci, pentru tine si pentru toti cu care intri intr-o legatura ce presupune emotii and shit, e sa stii cand sa let it go. Destul de greu de acceptat, insa nu toate lucrurile din viata ta sunt menite sa dureze o vesnicie. Si exista situatii in care esti pus, nu pentru a fi fericit si bright and shiny, ci pentru a invata cum sa profiti de situatiile menite sa bucure.
Not all the people are forever, and you cannot die in every place you've ever been. So, sometimes,every once in a blue moon, you have to let it go.

3. Nu intotdeauna am dreptate. It hurts, but it's true.

4. Daca un lucru se intampla o data, e posibil sa nu se mai intample niciodata. Dar daca se intampla de doua ori, in mod cert se va repeta la nesfarsit.

5. Love and happiness CAN coexist. Only that love is so easy to be mistaken for something else.

6. Pseudo-dramele are bad. Putina gandire matura si rationala n-a omorat pe nimeni. And it won't start with me.

7. De foarte multe ori, raul din noi este auto-indus. Si unfortunately, cred ca asta e o forma de sadism pe care, din cate-am vazut pana acum, numai Bogdan a reusit s-o starpeasca.

8. Obisnuinta e moartea pasiunii. After a while, people stop changing. No matter what they claim, they stop!

9. Not all the people are forever, but that doesn't mean no one is.

Oh well... mai am vreo cateva vorbe de duh, dar mi-e somn si trebuie sa ma culc, ca sa ma pot trezi in cateva ore si sa beau Cola Cao: oldies, but goldies!

P.S. " Oh, youung cat! If you keep your eyes open enough, the stuff you will learn...The most beautiful stuff..."

Holy smoke, I'm enlightened!

I' ve been kicking my own ass trying to find out why on earth I spend my days screwing up stuff. And tonight light was shed upon me.
Dear fellows, many times in our lives ( too often, may I add) going after what feels good means letting go of what you know is right.
And isn't that ironic?

And isn't that just a freaking peaceful and loving thought to falls asleep on?
I could go on messing with my own mind forever :D

Oleeee, Ole, Ole, Ole.... Iancu nu mai e!!! Wel, sorta...

După o nouă lipsă infinită de pe blog, postez și eu ceva nou. Azi, adica de fapt ieri, că a trecut de 12 noaptea, am reușit să îmi închei permanent socotelile cu fizica de nivel universitar. And to this, I say: good riddance! Fizica a fost singura materie care mi-a mâncat zilele și nopțile și tot timpul în care puteam fie să dorm, fie să îmi învăț pentru seminariile de algebră și analiză, ca să nu urle seminaristele la mine - de fapt, la toată grupa - că nu învățăm nimic.

De frică să nu se întâmple cumva ca Iancu să dea de blogul ăsta - and believe me, he's knowledgeable enough to do that - am încercat să nu postez prea multe aici de rău despre fizică. Call me paranoid...

Să facem o scurtă sinteză a acestei zile:

Examenul trebuia să înceapă la 8, însă - evident, cum este tot timpul cazul profesorilor universitari - el și-a permis să întârzie aproape o oră din cauza zăpezii. Dacă NOI facem asta, suntem niște inconștienți, niște neserioși care nu vom reuși în viață. Why the fucking double standard, people?

În timpul examenului, exact ceea ce ne așteptam - am dat pe 6 numere, la fel ca grupa de ieri. Aceleași bilete ca grupa de ieri. De fapt, nu subiectele pentru final au fost cele care au făcut mai târziu departajarea... ci subiectele pentru refacerea parțialului. Au fost 3 ore care s-au scurs suprinzător de lent....

OK, 3 ore se termină - eventually. Cu puțin timp înainte de a se termina, though, Iancu îl cheamă pe un coleg care deja predase lucrarea cu vreo jumătate de oră înainte de terminarea timpului, și îl anunță că trebuie să intre la oral (asta se întâmplă celor care au luat între 4.50 și 5). E vorba de tipul care nu venea vinerea DECÂT la cursul de fizică, și se așeza mereu în primul rând. We pretty much think we're screwed.

Apoi, începe să cheme din cei de la grupa 312 (în care doar 2-3 picaseră parțialul). Toți cu parțialul luat ies cu 8... unii chiar mai mult. În esență, e de bine. Bagă în oral pe cei de la 312 cu parțialul picat. Toți intră în oral. Toți pică și oralul. Colegul care intrase primul în oral nu mai ieșea.

Începe să cheme de la noi, câte 2. Primii intră în oral. Mai cheamă oameni. Primul om trecut - o umbră de speranță... Încă unul... Unul picat, fără să mai trebuiască să intre în oral. Mai urmează serii de oameni - câțiva trec cu 6,7,8... câțiva pică, câțiva intră în oral. Iese foarte târziu și colegul care intrase primul în oral. Picase. Cel care știa cea mai multă fizică (sau, poate mai bine zis, TOCEA cea mai multă fizică, picase). Îmi dau seama că este - exact așa cum mi se spusese dinainte - o loterie.

Până să se ajungă la mine, au ieșit și câțiva care reușiseră să treacă și de oral. Și oameni care - deși în opinia mea, e adevărat, ușor subiectivă - meritau să treacă, dar picaseră.

Am fost în ultima serie de oameni strigați.Și asta a fost pentru că ultimul strigat înainte de noi era și ultimul care intra în oral(el nu știu încă ce a făcut; e vorba tot de o persoană care chiar știe fizică... dar fără să tocească). Pe restul ne-a luat la rând și ne-a spus cuvântul magic: "carnetul!".

Pentru a nu face istorisirea cu mult mai lungă - ideea este că am trecut și peste acest prim examen. Nu sunt tocmai sigur cât de mult meritam să-l trec, dar nu mă plâng deloc. Îmi pare nespus de rău pentru cei care au picat - și îmi pare și mai rău pentru cei care chiar se străduiseră. Oricum, restul examenelor vor fi - sper - mult mai mult bazate pe merite reale.

Baftă în stresiune, guys!

PS: Fuck yeah! No more Iancu!

mai sa fie!

Printre "Ich habe gelebt in Russland funf Jahre" si " Este foarte interesant cum cititorii din toate timpurile l-au dezamagit pe Petrarca, regasindu-l intotdeauna in paginile Cantonierului, si niciodata in opera sa scrisa in limba latina. Putini sunt cei care stiu ca silinta lui Petrarca a fost canalizata in principal in directia creatiilor latinesti. Cantonierul era doar un moment de respiro pe care si-l mai permitea omul o data la cateva zile" , mi s-a facut dor de voi...

Oh, young cat...

Oh well...Nu mi-ar strica sa iau niste lectii de reading with my eyes shut de la this guy up here. Caci, vorba aceea, "timpul nu mai are rabdare" si sesiunea alearga spre mine cu bratele deschise si sprancenele inconvoiate. Si vorba cealalta, I'm only human. Si am fost lenesa pana acum, si acum mi-e frica de mor si trebuie sa citesc.
Si, fir-ar ea de situatie, mai am si un diem to carpe si stresul ma fugareste cu pietre si diem-ul ramane necarpe-uit si that makes me oh, so sad!

:-<

A-bu!

Loving Dr.Seuss

Nu stiu cati dintre voi au vazut ecranizarile dupa cartile lui Dr.Seuss ( aka. Horton hears a Who, How the Grinch stole Christmas etc), dar cred ca daca le-ati vedea, v-ar placea.
Dr.Seuss a murit de mult, da' pe vremea cand traia era foarte tare; ditamai scriitoru'; american and everything. Mie-mi place foarte tare ce-a facut.
Va avertizez inca de pe-acum ca nu s-a folosit de cuvinte ininteligibile si nu a facut abuz de filosofii si dileme existentiale. Deci daca va arde sufletelul dupa Noica sau dupa Sartre, sigur nu o sa va placa Dr.Seuss.
Then again, daca va fac cu ochiul filosofii, dar sunteti open-minded and very very flexible, exista o sansa sa va placa Dr.Seuss.
Saaaaaau, se prea poate sa nu va placa nici filosofia, nici Dr.Seuss.
Dar uite-ma cum o iau pe aratura din nou.
My point is this: vroiam sa va scriu si voua niste citate, izvorate direct din putul gandirii al lui Dr.Seuss.
Deci, without further adu, here I go:

Dr.Seuss. Loving Dr.Seuss:

“Today you are You, that is truer than true. There is no one alive who is Youer than You.”

“Be who you are and say what you feel because those who mind don't matter and those who matter don't mind.”

“I meant what I said and I said what I meant.An elephant is faithful one hundred per cent." ( n.red. Asta e din Horton hears a Who. Insist ca ar trebui sa vedeti filmuletu' ala. Ca sa pot sa spun si eu: " In my world, everyone is a pony. And we eat butterflies and we poop rainbows", si sa nu se mai strambe o armata de sprancene mai mult sau mai putin stufoase la mine)

“How did it get so late so soon? Its night before its afternoon. December is here before its June. My goodness how the time has flewn. How did it get so late so soon?”

“A person's a person, no matter how small.”

“I like nonsense, it wakes up the brain cells. Fantasy is a necessary ingredient in living, It's a way of looking at life through the wrong end of a telescope. Which is what I do, And that enables you to laugh at life's realities.”

“You have brains in your head. You have feet in your shoes. You can steer yourself in any direction you choose. You're on your own.
And you know what you know. You are the guy who'll decide where to go.”

“Think left and think right and think low and think high. Oh, the things you can think up if only you try!”

“If you never did you should. These things are fun and fun is good”

"I'm afraid sometimes
you'll play lonely games too,
games you can't win
because you'll play against you"”

“And the Grinch, with his Grinch-feet ice cold in the snow,
stood puzzling and puzzling, how could it be so? It came without ribbons.
It came without tags. It came without packages, boxes or bags.
And he puzzled and puzzled 'till his puzzler was sore.
Then the Grinch thought of something he hadn't before.
What if Christmas, he thought, doesn't come from a store.
What if Christmas, perhaps, means a little bit more.”
( n.red. How the Grinch stole Christmas. So in love with it)

“Just tell yourself, Duckie, you're really quite lucky!”

"Young cat, if you keep your eyes open enough, oh, the stuff you would learn. The most wonderful stuff! "


Dr. Seuss is the man! :D

AA

Cand eram mica- dar vai,cat de mica- m-am imbatat cu spuma de la bere, si mama s-a speriat, caci urma sa aiba o fiica alcoolica. Bietul om, cata dreptate avea!
As bea vin fiert!

Arde-m-ar focu'!

Am scris si pe dragutul meu blog, caruia nu-i dau link acuma, caci imi este lene sa intreprind atatea actiuni doar ca sa poata poporu' sa ma citeasca, insa inimuta mea amagita si insangerata de dor imi spune ca ar trebui sa spun si-aici.
In aparenta, sunt OK! Va uitati la mine si ce ganditi?
"Hmmm... e un pic plinuta, but then again, she's cute and pretty and funny and smart and hilarious, si nu toata lumea e ca ea.."
Sau poate nu ganditi asta, dar nu conteaza-eu o sa cred ce vreau. Cert e ca, la o prima privire, ati tinde sa credeti ca nu am de ce ma plange. Well, AM!

Tranti-v-ar Domnu' o colectie de literatura veche in crestet! Pragmaticilor! >:P

OMG

Holy fucking dicks from hell!! Am un orgasm virtual. Unu si cu unu fac doi, piatra crapa capul caprei si papucareasa papucareste papucii papucarului. Cert e ca, de azi incepand, sfantul net s-a intors la mine cu porturile deschise. V-as incanta cu mai multe, da' momentan eu si Roomie operam cu un singur instrument, asa ca ii fac putin loc pe scaun sa poata sa atinga si ea Nirvana.

I shall be right back, asa ca muah!

Pentru că mai trebuie să postăm câte una, alta.

E 10:29. În curând trebuie sa plec; nişte rânduri în grabă; am astăzi ore multe, invariabil importante şi nu se concretizează decât în trei materii. E frumos la Medicină, dar pe măsură ce se scurge vremea se îngroaşă gluma în privinţa lucrurilor pe care trebuie să le înveţi, constant. Am văzut un cadavru, "proaspăt", 3 feţi torsionaţi în nişte borcane, dintre care cel mai mare nu depăşea 750 ml. Nu m-a încercat nicio reacţie afectivă, Moartea ştersese orice urmă de viaţă tremurândă ce o fi fost palpitând vreodata în trupul ăla... fusese o femeie. În naivitatea mea momentală, îmi spuneam chiar: " Măi, eu am fost facută pentru medicină!". Şi cum timpul fuge, e prea târziu acum... Numai bine!

SROFL

Rasfoiesc si eu, ca tot colaboratorul la blog, cele cateva postari de pe-aici. Si inca rad de raspunsul Corinei la a nu-stiu-cata intrebare de la nu-chiar-atat-de-vestita leapsa.

I: "Cate dormitoare are casa ta?"
R: "Impertinenta intrebare. 3 NANA. DE CE?????"


P.S. E frig ca dracu in Severin.

later edit: Mi-am dat seama, recitindu-mi post-ul, ca am construit o imagine care poate fi amuzanta decat daca e privita prin ochii unui cunoscator. E musai s-o stii pe Corina, sa fi dat nas in nas cu toata expresivitatea de care e ea in stare, ca sa fii distrat de raspunsul respectiv.
Just like in the movies: it's not what she said, it's the way she said it...