Da, bine....

I'm feeling really mushy tonight si m-am hotarat sa scriu aici cateva lucruri de care mi-e dor. Sec, dar neaparat.

Mi-e dor sa inot. It's been a while si eram a pretty good swimmer and now I never find the time/place/people for it.
Mi-e dor de primul numar de telefon. Era usor de retinut si era primul meu numar de telefon. Il stiu si-acuma si-l vreau inapoi.
Mi-e dor de liceu. Pentru ca la facultate lumea este intr-adevar diversitate, este si oportunitati, este bine si este deschidere, este alt aer. Dar este si lume elitista care abia daca se mai bucura si pe care n-o poti suna la 12 noaptea sa-i spui "Victor e nume de capra, Horatiu e nume de cal" and other shit like that. Si lumea asta face ca toate celelalte plusuri ale studentiei sa devina pentru ceva timp insuficiente.
Mi-e dor de Anca.
Mi-e dor de vremurile in care fetele nu stiau sa fie pitipoance.
Mi-e dor de zapada. And I mean troiene de zapada.
Mi-e dor de parfumul meu de bujori. De fapt, cred ca era gelul meu de dus de bujori... My point: mi-e dor de mirosul de bujori din cosmeticele mele.
Mi-e dor de mor de casa.
Mi-e dor sa primesc flori.
Mi-e dor sa ascult Voltaj la casetofon.
Si mi-e dor de vremurile cand ziua mea se incheia total la ora 23. These days ajung in camera la 21:30 si in ratb/metrou imi amintesc enervata ca mai sunt vreo 3-4 ore pana sa termin tot ce trebuie neaparat sa fie facut.
Pe langa Anca, mai imi e dor de multi oameni, al caror nume n-o sa le mai trec aici, pentru ca mi se pare ca ar deveni redundant.
Mi-e dor de ciocolata Kiss si napolitanele Cucurucu. Mereu mi-a fost de cand au disparut de pe piata.
Mi-e dor sa mai fiu asa naiva incat sa nu ma interseze daca cersetorii folosesc banii in scopuri crestinesti sau nu.
Also, mi-e dor de vremurile in care ma pileam din juma' de bere.

etc. and possibly to be continued, although I'm not very sure I will.

Imi pare rau, am mii de draci pe mine insami, pe timp si pe vremea asta insorita care tine zapada departe de noi. Mereu mi-e dor de cate ceva si ma intreb daca vreodata o sa ma bucure cu adevarat, constant si pana la capat faptul ca tot cresc asa, prosteste. Da, stiu... Sunt naiva, way too McDreamy and sentimental as crap, some may argue...
Dar ma intreb... voua nu va lipseste nimic?

P.S. Where the heck are you, guys? De ce s'tem asa naspa si nu vorbim niciodata in afara vacantelor si de la un oras la altu' ? De ce nici macar pe blog nu ne mai dam de veste? I think we suck!

A new hope?

Acum câteva minute am primit una din cele mai amuzante poze și una din cele mai amuzante replici din ultimele câteva luni (posibil de pe tot anul ăsta). Poza, ete-o jos:

Deși știu că imaginea nu prea se aplică în cazul fetelor de pe Academiatie. I mean, pentru Corina e fix pe dos, Adina parcă e și ea oarecum microbistă, și Andra se chinuia să revină la plăcerea pentru fotbal, pierdută în urma meciului care i-a adus faima lu' Bănel.

Eu însumi - după cum știți deja - detest acest.. "sport", dar și sporturile în general - deci nu e vorba de vreo discriminare. În fine, persoana care mi-a arătat poza mi-a prezentat și o privire optimistă asupra situației:

"Hang in there man; with all this football going around , you might get lucky"

Așa că, băieți non-microbiști din lumea întreagă: SEIZE THE OPPORTUNITY! Or not...

:-s

My hands get all sweaty every other Wednesday afternoon. He's a tragedy waiting to happen....

.

I freaking hate this city!

Just a quick note

Mă adresez,lapidar și complet lipsită de speranță, munților de cărți dinaintea mea: why can't we be friends?

"Din pura prostie", cu Yahoo Messenger

Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine Bucurestiul m-a facut imposibil de suportat. Dintr-un motiv sau altul ( evident nu ma refer la degringolada-i specifica, Doamne fereste! Nu se poate ca un " oras asa plin de viata, cu atatea perspective si atata deschidere" sa te innebuneasca prin acest simplu fapt de a fi mult prea plin de viata si de perspective. No way, Bucurestiul e o oaza de liniste, un deliciu intelectual, incapabil sa provoace vreo paguba. Dar asta e doar un amanunt tehnic.) de cand m-am mutat acolo cu tot cu pernuta si prieteni imaginari, nervii mei au luat-o razna si simt o permanenta nevoie de a ma agita si de a precipita lucrurile. Mi-a pierit pana si ultima farama de rabdare care-o fi fost sadita, vreodata, in mine.
Si cum creierasu' meu nu mai face fata nici celui mai mic prilej de stres inutil, iacata cum vin aici pe blog sa-mi vars intrebarile, ineptiile si nervuletii.
Dragii mei! Cum e posibil ca pe aceasta treapta a evolutiei umane sa mai existe exponenti care sa te abordeze, prin intermediul sfantului net, cu replici din meniul "asl pls"?
Deci de ce? De ce e asa dificil sa incepi o conversatie prin a spune cine esti, ce te-aduce in lista mea si ce-ti trebuie asa neaparat de la mine incat sa ma deranjezi de la documentarul Corinei? Huh?
De ce trebuie sa mai fim iarasi mucosi de clasa a 7-a si sa ne dam misteriosi, sa scriem r0man3shte, sa lasam intrebarea sa atarne in cui pana ni se scoala noua sa dam un raspuns, si cand il dam, si ala sa fie o mare idiotenie din seria " sunt un baiat finut, care cauta iubire."
Frate, esti un baiat tampit care cauta atentie pentru ca nu a facut sex de mult timp. Si esti cu vreo 7 ani in urma. Adicatelea, de 7 ani manivela ta e invartita in gol. Adica esti praf!
Si eu nu vreau sa-ti dau pozele mele. Si in mod absolut nu le vreau pe ale tale. Pentru ca nu-mi pasa cat de drept sau stramb ai nasu', cat de alba ti-e faianta in baie sau cate caramizi ai pe soba.
Nu-mi trebuie web, am web, dar nu vreau sa-ti dau, nu am 23 de ani, id-ul meu e rezultatul unor minti de "pipitincioase" de clasa a 6-a care vroiau sa-l cucereasca pe colegu' si nu stiau cum si s-au apucat de creat id-uri pentru ca respectivul coleg avea net si net-ul era sfant inca de pe-atunci. Iar eu nu-mi schimb id-ul pentru ca mi-e lene.
Si daca am, si daca n-am prieten, e totuna, pentru ca tu tot in cratita de peste ramai pentru mine, si daca esti in acelasi loc cu pestele, esti clar pe drumul cel atat de putin bun. Si "cratita de peste" nu inseamna cratita de deasupra. Inseamna cratita cu vietati culese din apa, cu branhii si solzi si icre, pe care le gateste lumea pentru ca nu are nicio alta idee culinara. Dar in veci nu voi scrie pesHte ca sa nu-ti dau satisfactia de a vedea ca-s la fel de idioata ca tine. Si nici diacritice nu-mi pun. Pentru ca dupa aia iar nu-mi gasesc @-ul. Si ma enerveaza sa nu gasesc @-ul.
Si nu se scrie "ai trimiso", si nici " frumoas-o". You're doing it wrong! And you're making me raaaaaaage!
Si povestile cu titlul "Ce periculoasa/dura/rea esti :( " ma lasa mai rece decat un cadavru guvernat de Corina, sefa de cadavre.
Pentru ca nu sunt periculoasa ( decat daca cineva se uita cu jind la mancarea mea, dar nu e cazul aici. P.S. I love my food. And my photos and my mother and my whole family and my Poo-shoos) Sunt doar deranjata de idioti care nu stiu ce sa faca cu internetul. Sau cu timpul. Sau cu viata.
Asa ca dispareti in vizuina voastra de oameni frustrati, inecati-va in pseudo-perfectiunea voastra si nu mai imi umpleti mie desktopul cu ferestre pline cu peste.

Deci, revin la voi: Dragii mei, la ce foloseste schimbul de liste? Sau agatatul pe mess? Sau suprapopularea planetei cu oameni din astia insipizi?
Pai sa nu-mi vina mie sa pun de-un genocid acuma? Pai prost era el Stalin cand vroia oameni de samanta buna?
Pai fir-ar ea de situatie!

Terra si Bazalt

De ce-i atata liniste pe-aci? Where are you, guys?
Si de ce mi-e asa lehamite?
De ce tuna, fulgera, ploua si ninge?
Din ce pamantul e facut?

wow

Priviti-l... e extraordinar!

Now I'm gonna make you dance, get your chance

OK, pana rasariti voi pe-aci pe blog, ma mananca mana si ma striga tastatura! Sunt pur si simplu obsedata de cartea asta, si simt nevoia sa scriu numai ca sa am prilejul de a o reciti.
Va dau o maslina la Severin daca va plictisesc acum... :D

So!

" ....nu ti-am spus niciodata, dar am fugit nu pentru ca eram lac de transpiratie, nu pentru ca se inserase si aveam si eu aceleasi teme de facut, nici macar pentru ca mi-era rusine sa-ti marturisesc ca fusese 41-3, ci doar pentru ca inima mi-o luase razna si nu ma simteam in stare sa scot vreun cuvant. Am fost foarte fericit in seara aia, sa stii, atat de fericit, incat m-am zgait ore intregi la 123 pe 4x27 supra 2, fara sa-mi vina alt raspuns in minte decat 41 la 3. Intr-un tarziu am adormit, am si visat ceva, dar din visul ala nu-mi amintesc mai mult decat ploua , ne rataciseram in padure si aveam teme de facut..."

.......

Nu ti-am spus niciodata, dar atunci cand faceam "de serviciu" si eu ma purtam ca o jucarie defecta care nu are cunostinta despre nimic altceva, in afara de lac care sa taie pofta de ros unghii, nu o faceam pentru ca eram vreo idioata, ci pentru ca tu erai idiot. Atat de idiot incat sa stai acolo, pe scaun, langa mine, si sa crezi ca eu mai sunt in stare sa orice... Trebuia sa intuiesti ca un Peste de 14 ani, profund inamorat de un Leu de aceeasi varsta, nu va putea nicicand sa se simta altfel decat pe uscat si in foarte apa, in acelasi timp.
Nu ti-am spus niciodata, dar sunt ani buni de cand urmaresc, de obicei inconstient ( cu exceptia momentelor in care mai citesc ceva care mi te aminteste, sau mai intri pe messenger si-mi apare numele tau langa sintagma "is online" si o iau razna, gandindu-ma la cat de dragut erai pentru mine) , sa vad daca seamana cineva pe lumea asta, macar 3 minute, cu tine, in mintea mea.
Nu ti-am spus niciodata, dar cateodata mi se face dor, si nu neaparat de tine, ci de cat de frumoasa era vremea aia, cu si despre tine...


.... "pentru Adriana, pana la cer si inapoi."

Holy cow!

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand vad jucariile alea miscatoare de la Carrefour, ma ia cu frig. Treceam astazi, complet intamplator, pe langa raionul cu pisici de plus care fac diverse chestii, acolo in cutia lor transparenta. Si ma jucam, ca tot omu', cu fularu' meu cel oh, so pretty!
Si am starnit in mod dureros o avalansa de tors/mieunat/clipocit din ochii cei rosii/miscat ostentativ din cap. Ale naiba dihanii, functioneaza pe baza de senzori!!!
Frate, m-am speriat ca dracu'! E imposibil ca vreunui copil sa-i placa tampeniile alea. Nu stiu cum s-o spun mai plastic si mai nuantat, ca sa fiu sigura ca ma intelegeti si ma credeti:
NU SE POATE ASA CEVA! Cu una din aia in casa, orice zi e un Halloween gras si strident! Accept ideea ca sunt persoane carora le plac pisicile in real life ( cu foarte mare greutate, dar o accept). Ei, matzele or fi ele urate si dezgustatoare, but they're not spooky. In schimb plushurile alea nenorocite te lasa fara suflare!
Trust my word! Sunt niste pisici plictisite care iti vaneaza orice miscare si o folosesc drept prilej de autodepasire :|
So, daca mergeti in Carrefour, watch out for the freaking cats!

'the heck is wrong with this world!?