joi, 31 decembrie 2009
Oh, young cat...
Oh well...Nu mi-ar strica sa iau niste lectii de reading with my eyes shut de la this guy up here. Caci, vorba aceea, "timpul nu mai are rabdare" si sesiunea alearga spre mine cu bratele deschise si sprancenele inconvoiate. Si vorba cealalta, I'm only human. Si am fost lenesa pana acum, si acum mi-e frica de mor si trebuie sa citesc.
Si, fir-ar ea de situatie, mai am si un diem to carpe si stresul ma fugareste cu pietre si diem-ul ramane necarpe-uit si that makes me oh, so sad!
:-<
A-bu!
miercuri, 30 decembrie 2009
Potty trained cat
Holly CRAP!
Dacar ar fi tras si apa... dar chiar si asa aceasta pisica este impresionanta. :P
Dacar ar fi tras si apa... dar chiar si asa aceasta pisica este impresionanta. :P
marți, 29 decembrie 2009
WTF?
Nu am chef sa plec la munte, nu stiu de ce. Poate din cauza morcovului, poate din cauza lui, poate din comoditate, poate pentru ca o sa cheltui prea multi bani, HABAR NU AM.. M-am dilit. Am luat hotararea asta asa pe fuga, fra sa o gandesc fara nimic..sunt praf.
NA nu ma mai plang, va imbratisez cu drag, va doresc un revelion jmen si ne mai auzim la telefon......papaaa:*:*
NA nu ma mai plang, va imbratisez cu drag, va doresc un revelion jmen si ne mai auzim la telefon......papaaa:*:*
"Din pura prostie", cu Yahoo Messenger
Nu stiu altii cum sunt, dar pe mine Bucurestiul m-a facut imposibil de suportat. Dintr-un motiv sau altul ( evident nu ma refer la degringolada-i specifica, Doamne fereste! Nu se poate ca un " oras asa plin de viata, cu atatea perspective si atata deschidere" sa te innebuneasca prin acest simplu fapt de a fi mult prea plin de viata si de perspective. No way, Bucurestiul e o oaza de liniste, un deliciu intelectual, incapabil sa provoace vreo paguba. Dar asta e doar un amanunt tehnic.) de cand m-am mutat acolo cu tot cu pernuta si prieteni imaginari, nervii mei au luat-o razna si simt o permanenta nevoie de a ma agita si de a precipita lucrurile. Mi-a pierit pana si ultima farama de rabdare care-o fi fost sadita, vreodata, in mine.
Si cum creierasu' meu nu mai face fata nici celui mai mic prilej de stres inutil, iacata cum vin aici pe blog sa-mi vars intrebarile, ineptiile si nervuletii.
Dragii mei! Cum e posibil ca pe aceasta treapta a evolutiei umane sa mai existe exponenti care sa te abordeze, prin intermediul sfantului net, cu replici din meniul "asl pls"?
Deci de ce? De ce e asa dificil sa incepi o conversatie prin a spune cine esti, ce te-aduce in lista mea si ce-ti trebuie asa neaparat de la mine incat sa ma deranjezi de la documentarul Corinei? Huh?
De ce trebuie sa mai fim iarasi mucosi de clasa a 7-a si sa ne dam misteriosi, sa scriem r0man3shte, sa lasam intrebarea sa atarne in cui pana ni se scoala noua sa dam un raspuns, si cand il dam, si ala sa fie o mare idiotenie din seria " sunt un baiat finut, care cauta iubire."
Frate, esti un baiat tampit care cauta atentie pentru ca nu a facut sex de mult timp. Si esti cu vreo 7 ani in urma. Adicatelea, de 7 ani manivela ta e invartita in gol. Adica esti praf!
Si eu nu vreau sa-ti dau pozele mele. Si in mod absolut nu le vreau pe ale tale. Pentru ca nu-mi pasa cat de drept sau stramb ai nasu', cat de alba ti-e faianta in baie sau cate caramizi ai pe soba.
Nu-mi trebuie web, am web, dar nu vreau sa-ti dau, nu am 23 de ani, id-ul meu e rezultatul unor minti de "pipitincioase" de clasa a 6-a care vroiau sa-l cucereasca pe colegu' si nu stiau cum si s-au apucat de creat id-uri pentru ca respectivul coleg avea net si net-ul era sfant inca de pe-atunci. Iar eu nu-mi schimb id-ul pentru ca mi-e lene.
Si daca am, si daca n-am prieten, e totuna, pentru ca tu tot in cratita de peste ramai pentru mine, si daca esti in acelasi loc cu pestele, esti clar pe drumul cel atat de putin bun. Si "cratita de peste" nu inseamna cratita de deasupra. Inseamna cratita cu vietati culese din apa, cu branhii si solzi si icre, pe care le gateste lumea pentru ca nu are nicio alta idee culinara. Dar in veci nu voi scrie pesHte ca sa nu-ti dau satisfactia de a vedea ca-s la fel de idioata ca tine. Si nici diacritice nu-mi pun. Pentru ca dupa aia iar nu-mi gasesc @-ul. Si ma enerveaza sa nu gasesc @-ul.
Si nu se scrie "ai trimiso", si nici " frumoas-o". You're doing it wrong! And you're making me raaaaaaage!
Si povestile cu titlul "Ce periculoasa/dura/rea esti :( " ma lasa mai rece decat un cadavru guvernat de Corina, sefa de cadavre.
Pentru ca nu sunt periculoasa ( decat daca cineva se uita cu jind la mancarea mea, dar nu e cazul aici. P.S. I love my food. And my photos and my mother and my whole family and my Poo-shoos) Sunt doar deranjata de idioti care nu stiu ce sa faca cu internetul. Sau cu timpul. Sau cu viata.
Asa ca dispareti in vizuina voastra de oameni frustrati, inecati-va in pseudo-perfectiunea voastra si nu mai imi umpleti mie desktopul cu ferestre pline cu peste.
Deci, revin la voi: Dragii mei, la ce foloseste schimbul de liste? Sau agatatul pe mess? Sau suprapopularea planetei cu oameni din astia insipizi?
Pai sa nu-mi vina mie sa pun de-un genocid acuma? Pai prost era el Stalin cand vroia oameni de samanta buna?
Pai fir-ar ea de situatie!
Si cum creierasu' meu nu mai face fata nici celui mai mic prilej de stres inutil, iacata cum vin aici pe blog sa-mi vars intrebarile, ineptiile si nervuletii.
Dragii mei! Cum e posibil ca pe aceasta treapta a evolutiei umane sa mai existe exponenti care sa te abordeze, prin intermediul sfantului net, cu replici din meniul "asl pls"?
Deci de ce? De ce e asa dificil sa incepi o conversatie prin a spune cine esti, ce te-aduce in lista mea si ce-ti trebuie asa neaparat de la mine incat sa ma deranjezi de la documentarul Corinei? Huh?
De ce trebuie sa mai fim iarasi mucosi de clasa a 7-a si sa ne dam misteriosi, sa scriem r0man3shte, sa lasam intrebarea sa atarne in cui pana ni se scoala noua sa dam un raspuns, si cand il dam, si ala sa fie o mare idiotenie din seria " sunt un baiat finut, care cauta iubire."
Frate, esti un baiat tampit care cauta atentie pentru ca nu a facut sex de mult timp. Si esti cu vreo 7 ani in urma. Adicatelea, de 7 ani manivela ta e invartita in gol. Adica esti praf!
Si eu nu vreau sa-ti dau pozele mele. Si in mod absolut nu le vreau pe ale tale. Pentru ca nu-mi pasa cat de drept sau stramb ai nasu', cat de alba ti-e faianta in baie sau cate caramizi ai pe soba.
Nu-mi trebuie web, am web, dar nu vreau sa-ti dau, nu am 23 de ani, id-ul meu e rezultatul unor minti de "pipitincioase" de clasa a 6-a care vroiau sa-l cucereasca pe colegu' si nu stiau cum si s-au apucat de creat id-uri pentru ca respectivul coleg avea net si net-ul era sfant inca de pe-atunci. Iar eu nu-mi schimb id-ul pentru ca mi-e lene.
Si daca am, si daca n-am prieten, e totuna, pentru ca tu tot in cratita de peste ramai pentru mine, si daca esti in acelasi loc cu pestele, esti clar pe drumul cel atat de putin bun. Si "cratita de peste" nu inseamna cratita de deasupra. Inseamna cratita cu vietati culese din apa, cu branhii si solzi si icre, pe care le gateste lumea pentru ca nu are nicio alta idee culinara. Dar in veci nu voi scrie pesHte ca sa nu-ti dau satisfactia de a vedea ca-s la fel de idioata ca tine. Si nici diacritice nu-mi pun. Pentru ca dupa aia iar nu-mi gasesc @-ul. Si ma enerveaza sa nu gasesc @-ul.
Si nu se scrie "ai trimiso", si nici " frumoas-o". You're doing it wrong! And you're making me raaaaaaage!
Si povestile cu titlul "Ce periculoasa/dura/rea esti :( " ma lasa mai rece decat un cadavru guvernat de Corina, sefa de cadavre.
Pentru ca nu sunt periculoasa ( decat daca cineva se uita cu jind la mancarea mea, dar nu e cazul aici. P.S. I love my food. And my photos and my mother and my whole family and my Poo-shoos) Sunt doar deranjata de idioti care nu stiu ce sa faca cu internetul. Sau cu timpul. Sau cu viata.
Asa ca dispareti in vizuina voastra de oameni frustrati, inecati-va in pseudo-perfectiunea voastra si nu mai imi umpleti mie desktopul cu ferestre pline cu peste.
Deci, revin la voi: Dragii mei, la ce foloseste schimbul de liste? Sau agatatul pe mess? Sau suprapopularea planetei cu oameni din astia insipizi?
Pai sa nu-mi vina mie sa pun de-un genocid acuma? Pai prost era el Stalin cand vroia oameni de samanta buna?
Pai fir-ar ea de situatie!
luni, 28 decembrie 2009
Terra si Bazalt
De ce-i atata liniste pe-aci? Where are you, guys?
Si de ce mi-e asa lehamite?
De ce tuna, fulgera, ploua si ninge?
Din ce pamantul e facut?
Si de ce mi-e asa lehamite?
De ce tuna, fulgera, ploua si ninge?
Din ce pamantul e facut?
duminică, 27 decembrie 2009
Loving Dr.Seuss
Nu stiu cati dintre voi au vazut ecranizarile dupa cartile lui Dr.Seuss ( aka. Horton hears a Who, How the Grinch stole Christmas etc), dar cred ca daca le-ati vedea, v-ar placea.
Dr.Seuss a murit de mult, da' pe vremea cand traia era foarte tare; ditamai scriitoru'; american and everything. Mie-mi place foarte tare ce-a facut.
Va avertizez inca de pe-acum ca nu s-a folosit de cuvinte ininteligibile si nu a facut abuz de filosofii si dileme existentiale. Deci daca va arde sufletelul dupa Noica sau dupa Sartre, sigur nu o sa va placa Dr.Seuss.
Then again, daca va fac cu ochiul filosofii, dar sunteti open-minded and very very flexible, exista o sansa sa va placa Dr.Seuss.
Saaaaaau, se prea poate sa nu va placa nici filosofia, nici Dr.Seuss.
Dar uite-ma cum o iau pe aratura din nou.
My point is this: vroiam sa va scriu si voua niste citate, izvorate direct din putul gandirii al lui Dr.Seuss.
Deci, without further adu, here I go:
Dr.Seuss. Loving Dr.Seuss:
“Today you are You, that is truer than true. There is no one alive who is Youer than You.”
“Be who you are and say what you feel because those who mind don't matter and those who matter don't mind.”
“I meant what I said and I said what I meant.An elephant is faithful one hundred per cent." ( n.red. Asta e din Horton hears a Who. Insist ca ar trebui sa vedeti filmuletu' ala. Ca sa pot sa spun si eu: " In my world, everyone is a pony. And we eat butterflies and we poop rainbows", si sa nu se mai strambe o armata de sprancene mai mult sau mai putin stufoase la mine)
“How did it get so late so soon? Its night before its afternoon. December is here before its June. My goodness how the time has flewn. How did it get so late so soon?”
“A person's a person, no matter how small.”
“I like nonsense, it wakes up the brain cells. Fantasy is a necessary ingredient in living, It's a way of looking at life through the wrong end of a telescope. Which is what I do, And that enables you to laugh at life's realities.”
“You have brains in your head. You have feet in your shoes. You can steer yourself in any direction you choose. You're on your own.
And you know what you know. You are the guy who'll decide where to go.”
“Think left and think right and think low and think high. Oh, the things you can think up if only you try!”
“If you never did you should. These things are fun and fun is good”
"I'm afraid sometimes
you'll play lonely games too,
games you can't win
because you'll play against you"”
“And the Grinch, with his Grinch-feet ice cold in the snow,
stood puzzling and puzzling, how could it be so? It came without ribbons.
It came without tags. It came without packages, boxes or bags.
And he puzzled and puzzled 'till his puzzler was sore.
Then the Grinch thought of something he hadn't before.
What if Christmas, he thought, doesn't come from a store.
What if Christmas, perhaps, means a little bit more.”
( n.red. How the Grinch stole Christmas. So in love with it)
“Just tell yourself, Duckie, you're really quite lucky!”
"Young cat, if you keep your eyes open enough, oh, the stuff you would learn. The most wonderful stuff! "
Dr. Seuss is the man! :D
Dr.Seuss a murit de mult, da' pe vremea cand traia era foarte tare; ditamai scriitoru'; american and everything. Mie-mi place foarte tare ce-a facut.
Va avertizez inca de pe-acum ca nu s-a folosit de cuvinte ininteligibile si nu a facut abuz de filosofii si dileme existentiale. Deci daca va arde sufletelul dupa Noica sau dupa Sartre, sigur nu o sa va placa Dr.Seuss.
Then again, daca va fac cu ochiul filosofii, dar sunteti open-minded and very very flexible, exista o sansa sa va placa Dr.Seuss.
Saaaaaau, se prea poate sa nu va placa nici filosofia, nici Dr.Seuss.
Dar uite-ma cum o iau pe aratura din nou.
My point is this: vroiam sa va scriu si voua niste citate, izvorate direct din putul gandirii al lui Dr.Seuss.
Deci, without further adu, here I go:
Dr.Seuss. Loving Dr.Seuss:
“Today you are You, that is truer than true. There is no one alive who is Youer than You.”
“Be who you are and say what you feel because those who mind don't matter and those who matter don't mind.”
“I meant what I said and I said what I meant.An elephant is faithful one hundred per cent." ( n.red. Asta e din Horton hears a Who. Insist ca ar trebui sa vedeti filmuletu' ala. Ca sa pot sa spun si eu: " In my world, everyone is a pony. And we eat butterflies and we poop rainbows", si sa nu se mai strambe o armata de sprancene mai mult sau mai putin stufoase la mine)
“How did it get so late so soon? Its night before its afternoon. December is here before its June. My goodness how the time has flewn. How did it get so late so soon?”
“A person's a person, no matter how small.”
“I like nonsense, it wakes up the brain cells. Fantasy is a necessary ingredient in living, It's a way of looking at life through the wrong end of a telescope. Which is what I do, And that enables you to laugh at life's realities.”
“You have brains in your head. You have feet in your shoes. You can steer yourself in any direction you choose. You're on your own.
And you know what you know. You are the guy who'll decide where to go.”
“Think left and think right and think low and think high. Oh, the things you can think up if only you try!”
“If you never did you should. These things are fun and fun is good”
"I'm afraid sometimes
you'll play lonely games too,
games you can't win
because you'll play against you"”
“And the Grinch, with his Grinch-feet ice cold in the snow,
stood puzzling and puzzling, how could it be so? It came without ribbons.
It came without tags. It came without packages, boxes or bags.
And he puzzled and puzzled 'till his puzzler was sore.
Then the Grinch thought of something he hadn't before.
What if Christmas, he thought, doesn't come from a store.
What if Christmas, perhaps, means a little bit more.”
( n.red. How the Grinch stole Christmas. So in love with it)
“Just tell yourself, Duckie, you're really quite lucky!”
"Young cat, if you keep your eyes open enough, oh, the stuff you would learn. The most wonderful stuff! "
Dr. Seuss is the man! :D
sâmbătă, 26 decembrie 2009
Dear honey bunch Corina,
In deplin consens cu incalzirea globala, iti urez un calduros "La multi ani frumosi si fericiti!"
>:D<
>:D<
vineri, 25 decembrie 2009
habar n-am.....
...mă apucasem să caut și capitolul 2 din ”avânt”, dar mă lăsai păgubașă. Nu avusăi îndemânare, degetele mi se tot încurcară, mă poticni..da e mai bine așa...azi e Crăciunul..frumos am petrecut ieri în colindat...de ce o dispărea tradiția asta, nu știu. Cum nu știu de ce oamenii au devenit așa ursuzii. Ei, nu toți, dar din ce în ce mai mulți...
...nu am vrut să mai caut și pentru că ziua asta mi-a ațâțat și mai tare dorul. ce dor? dor rău, dor de tot, dor de el....dorul ăsta e doar al meu!
..uite că nu mă pot abține și am să scriu ceva ”Tăcerea iubiților este căldura ce iese din focul în care au ars toate cuvintele de iubire”(Dan Puric ”Despre omul frumos”).
...nu am vrut să mai caut și pentru că ziua asta mi-a ațâțat și mai tare dorul. ce dor? dor rău, dor de tot, dor de el....dorul ăsta e doar al meu!
..uite că nu mă pot abține și am să scriu ceva ”Tăcerea iubiților este căldura ce iese din focul în care au ars toate cuvintele de iubire”(Dan Puric ”Despre omul frumos”).
joi, 24 decembrie 2009
The Boy Who Laughed at Santa Claus = ) ) by Ogden Nash
In Baltimore there lived a boy.
He wasn't anybody's joy.
Although his name was Jabez Dawes,
His character was full of flaws.
And Jabez chortled up his sleeve.
No infant dared hang up his stocking
For fear of Jabez' ribald mocking.
Beware the fate of Jabez Dawes,
The saucy boy who mocked the saint.
Donner and Blitzen licked off his paint.
He wasn't anybody's joy.
Although his name was Jabez Dawes,
His character was full of flaws.
In school he never led his classes,
He hid old ladies' reading glasses,
His mouth was open when he chewed,
And elbows to the table glued.
He stole the milk of hungry kittens,
And walked through doors marked NO ADMITTANCE.
He said he acted thus because
There wasn't any Santa Claus.
Another trick that tickled Jabez
Was crying 'Boo' at little babies.
He brushed his teeth, they said in town,
Sideways instead of up and down.
Yet people pardoned every sin,
And viewed his antics with a grin,
Till they were told by Jabez Dawes,
'There isn't any Santa Claus!'
Deploring how he did behave,
His parents swiftly sought their grave.
They hurried through the portals pearly,
And Jabez left the funeral early.
Like whooping cough, from child to child,
He sped to spread the rumor wild:
'Sure as my name is Jabez Dawes
There isn't any Santa Claus!'
Slunk like a weasel of a marten
Through nursery and kindergarten,
Whispering low to every tot,
'There isn't any, no there's not!'
And Jabez chortled up his sleeve.
No infant dared hang up his stocking
For fear of Jabez' ribald mocking.
He sprawled on his untidy bed,
Fresh malice dancing in his head,
When presently with scalp-a-tingling,
Jabez heard a distant jingling;
He heard the crunch of sleigh and hoof
Crisply alighting on the roof.
What good to rise and bar the door?
A shower of soot was on the floor.
What was beheld by Jabez Dawes?
The fireplace full of Santa Claus!
Then Jabez fell upon his knees
With cries of 'Don't,' and 'Pretty Please.'
He howled, 'I don't know where you read it,
But anyhow, I never said it!'
'Jabez' replied the angry saint,
'It isn't I, it's you that ain't.
Although there is a Santa Claus,
There isn't any Jabez Dawes!'
Said Jabez then with impudent vim,
'Oh, yes there is, and I am him!
Your magic don't scare me, it doesn't'
And suddenly he found he wasn't!
From grimy feet to grimy locks,
Jabez became a Jack-in-the-box,
An ugly toy with springs unsprung,
Forever sticking out his tongue.
The neighbors heard his mournful squeal;
They searched for him, but not with zeal.
No trace was found of Jabez Dawes,
Which led to thunderous applause,
And people drank a loving cup
And went and hung their stockings up.
Beware the fate of Jabez Dawes,
The saucy boy who mocked the saint.
Donner and Blitzen licked off his paint.
miercuri, 23 decembrie 2009
marți, 22 decembrie 2009
Poo-shoo
Am zis-o de cel putin o suta de ori de cand am plecat la Bucuresti, si imi sta din nou pe buze in momentul asta: acasa-i cel mai bine....
P.S. Nu l-am abandonat pe Si Hams si Regretel, doar mi-am uitat cartea la Bucuresti. But it'll be back soon!
P.S. Nu l-am abandonat pe Si Hams si Regretel, doar mi-am uitat cartea la Bucuresti. But it'll be back soon!
avant -capitolul1-
"Off....bestemat ceas, iarasi suni?Deschid ochii si ma orbeste soarele asta care si-a gasit drum, nestingherit, printre jaluzelele camerei noastre. Inchid repede ceasul caci nu vreau sa te trezesc; imi esti asa frumos cand dormi, te-as privi o viata intreaga...acum trebuie sa fug, o alta zi nebuna in spital.
Ma ridic, alerg pana la baie, deschid robinetul, ridic ochii catre oglinda si tresar, caci am casamasa ta pe mine...aia in care erai imbracat cand te-am vazut prima oara...Doamne, parca ghicisei sensibilitatea asta a mea pentru camasi...
Ma spal, ma imbrac si ma indrept catre pat, ce spectacol da soarele in parul tau, razele sunt ca niste copii care se dau in leagan..fericire....buclele alea..cat esti de viclean..folosesti tot ce poti ca sa ma faci sa ma dau mereu cu tampla de stele. Om frumos, cat te iubesc!.....zambesti, de parca, in somn, mi-ai fi auzit gandul.
Gata, ma ridic si ma indrept spre bucatarie, fac ceaiul...e timpul sa plec, dar cum sa plec asa? Iau repede o foaie, vreau sa scriu, dar cum sa exprim in cuvinte momentele de mai devreme? Stau ca fraiera la masuta din hol, ma poticnesc, cum sa-ti scriu ca tot ceea ce sunt,tot, urla te iubesc!! Cum sa fac foaia asta sa sangereze asa cum o face inima mea?...privesc bucata asta de hartie, umezita deja de sudoarea mainilor mele, incep un "T" tremurand. Inima sta sa imi sara din piept, rosesc. Termin de scris si dau sa plec, dar esti in usa...ma privesti; siret om. Ai fost acolo mereu, ai vazut tot si acum zambesti. Ma strangi in brate... mereu dureros, mereu minunat...O iau din loc..abia apuc sa-mi revin un pic pana la metrou si telefonul suna, mesajul tau"Are sa ma inebuneasca frumuseatea ta. Te iubesc!!"......plang ca o proasta..caci rau m-am mai izbit azi cu tampla de stele........"
Ma ridic, alerg pana la baie, deschid robinetul, ridic ochii catre oglinda si tresar, caci am casamasa ta pe mine...aia in care erai imbracat cand te-am vazut prima oara...Doamne, parca ghicisei sensibilitatea asta a mea pentru camasi...
Ma spal, ma imbrac si ma indrept catre pat, ce spectacol da soarele in parul tau, razele sunt ca niste copii care se dau in leagan..fericire....buclele alea..cat esti de viclean..folosesti tot ce poti ca sa ma faci sa ma dau mereu cu tampla de stele. Om frumos, cat te iubesc!.....zambesti, de parca, in somn, mi-ai fi auzit gandul.
Gata, ma ridic si ma indrept spre bucatarie, fac ceaiul...e timpul sa plec, dar cum sa plec asa? Iau repede o foaie, vreau sa scriu, dar cum sa exprim in cuvinte momentele de mai devreme? Stau ca fraiera la masuta din hol, ma poticnesc, cum sa-ti scriu ca tot ceea ce sunt,tot, urla te iubesc!! Cum sa fac foaia asta sa sangereze asa cum o face inima mea?...privesc bucata asta de hartie, umezita deja de sudoarea mainilor mele, incep un "T" tremurand. Inima sta sa imi sara din piept, rosesc. Termin de scris si dau sa plec, dar esti in usa...ma privesti; siret om. Ai fost acolo mereu, ai vazut tot si acum zambesti. Ma strangi in brate... mereu dureros, mereu minunat...O iau din loc..abia apuc sa-mi revin un pic pana la metrou si telefonul suna, mesajul tau"Are sa ma inebuneasca frumuseatea ta. Te iubesc!!"......plang ca o proasta..caci rau m-am mai izbit azi cu tampla de stele........"
duminică, 20 decembrie 2009
sâmbătă, 19 decembrie 2009
Xmas TM
Hmm, frumos mediu de meditare un coleg de cameră sparge capete in Call of Duty Modern Warfare 2, celălalt ascultă Mărgineanu, bine, bine activitatea oficială e ca învață la matematică, cel de-al treilea stă in pat cu foile în față cu o expresie pierdută pe față și intră și iese intermitent in stadiu de conștiență întrebând detașat complet cât e ceasul. E târziu, cât să fie. Mă gândeam să încep cu my grumpy old self, cu lipsă de chef pentru blog dar sigur ar sări 3 care să mă acuze că mă cred mai șmecher ca blogu, aș fi putut la fel de bine să încep legându-mă de nenumăratele detalii legate de profi și de facultate care ar stârni 3-4 râsete dar deja simt că le-am spus de prea multe ori în persoană și un copy-paste în format electronic ar fi mai lipsit de gust decât porția de cartofi de la Spring Time.
A venit un alt Crăciun la fel de aglomerat ca cel dinaintea lui, polulat de oameni atrași de chestii sclipitoare și dulciuri sub forma unor iepurași cu coarne de cerb și clopot de vacă (hei măcar economisim bani, merge și de Crăciun și de Paște) că doar nu contează ce ai luat sau cât de mult te-ai gândit la ce ai luat ci cât de mulți bani ai cheltuit pentru cadoul. Porcării la suprapreț pe care our average bucureștean grăbit le va lua în drum spre metrou sperând că ajunge acasă la timp pentru meci. Bine recunosc că sărind peste astea și figurinele din tablă de la Cărturești care
costă cât greutatea lor în aur, prin Cișmigiu mai găsești niște gingerbread men la 3 lei destul de simpatici dar tot o să ajungi să le iei alor tăi o cană cu #1 Mom&Dad pe care să o pună în raft alături de celelalte 20 pe care deja le-au primit din anii anteriori. Deci și dacă ai răbdare tot nu găsești nimic. De ce? Pentru că lumea vrea nimic, sau la forma lui de plural nimicuri. Se vând, deci prietenii noștrii bișnițari vor veni în fiecare an cu aceeași marfa (probabil chiar marfă de anul trecut dar la preț mai mare, că doar trebuie să mănânce și ei de pe platouri făcute integral din aur). Datul cadourilor nu mai e deloc un gest frumos, e o necesitate, o formalitate. E devenit echivalentul unui salut "Crăciun fericit, uite un cadou", nu cadoul, un cadou, pe care aș putea la fel de bine să-l dau la 10 oameni știind că o să se bucure la fel de el sau mai deloc ținând cont ca dupa 19 ani de viață te obișnuiești deja cu ideea că puloverul cu ren va veni deci deja te gândești că ți se cuvine, e dreptul tău la avea un nimic, care nu te ajută dar fără de care viața ta ar fi un calvar pentru că te gândești că persoana care nu ți la cumpărat e cu mult sub persoana care a stat 5 min în fața standului din fața blocului.A venit un alt Crăciun la fel de aglomerat ca cel dinaintea lui, polulat de oameni atrași de chestii sclipitoare și dulciuri sub forma unor iepurași cu coarne de cerb și clopot de vacă (hei măcar economisim bani, merge și de Crăciun și de Paște) că doar nu contează ce ai luat sau cât de mult te-ai gândit la ce ai luat ci cât de mulți bani ai cheltuit pentru cadoul. Porcării la suprapreț pe care our average bucureștean grăbit le va lua în drum spre metrou sperând că ajunge acasă la timp pentru meci. Bine recunosc că sărind peste astea și figurinele din tablă de la Cărturești care
Până și bradul de crăciun acum nu e suficient de hardcore decât dacă are suficiente lumini cât să facă din noapte zi. Toate compensările astea sunt rezultate directe ale faptului ca oamenii nu cred în crăciun, oamenii fac ce le-au spus cei dinaintea lor să facă, nu-și mai pun întrebări. De ce îi dau eu cadou lu X-ulescu? Răspuns public, de ce nu , e crăciun. Ar trebui să-i dai pentru că îți pasă, de fapt dacă chiar îți pasă nu ar trebui neapărat să aștepți crăciunul, ai putea foarte bine să i-l dai în iulie, singura problemă ar fi că n-ai mai găsi hârtie de împachetat cu reni.
Bine lăsând caodurile de o parte, hai să vorbim despre cum ne unește crăciunul și de aici iese întrebarea mea, chiar ai nevoie de ditamai pomu pe care ai stat o după amiază și ceva să-l decorezi în casă ca să faci lumea să vină la tine în casă. Nu oameni buni, un copac nu e un bun substitut pentru conversație, va trebui să vorbiți cu oamenii aia și de altceva decât cât de tare e pomul tău sau despre cum nu se aprinde luminița verde de lângă ghirlanda roșie.
Ok mai aduc completări și în funcție de cum comentați and now leave me alone, mi-e somn. Hmmm hai să fiu și eu în temă cu sărbătorile: Die in a fireplace!
joi, 17 decembrie 2009
"Intotdeauna ai gasit o cale...
... sa-mi rasucesti cutitu-n rana, sa-mi amintesti tot felul de lucruri pe care le credeam uitate de mult, si asta tocmai cand mi-e lumea mai draga."
" Nu te-am intrebat ce mai faci. Esti la fel de frumoasa? Iti mai miroase pielea a lapte? Te mai trezesti zambind? Mai imbratisezi perna ca sa ma faci gelos? Mai ai alunita aia mica si pitita sub san? Pun pariu ca e tot acolo si ca n-a mai sarutat-o nimeni de mult. Uite, iti dau cuvantul meu ca am sa repar nedreptatea asta. N-am sa mai stau mult aici, trebuie sa-ti marturisesc ca imi e cam frica de iarna. Nu ma crezi, stiu. Cum sa-mi fie mie frica de ceva? Parca te vad cum zambesti, nu, nu, razi cu pofta acum, asa-i? Ei bine, cred ca ,dupa atatia ani, e vremea sa afli ca mi-e frica de cateva lucruri. E adevarat, nu am probleme nici cu soarecii, nici cu paianjenii, nici cu serpii, pun pariu ca sunt in stare sa trag de coada si un crocodil de Nil, dar mi-e urat la gandul ca o sa vina iarna, iar eu voi fi tot aici, chinuindu-ma sa sparg lemne cu inelul de la tine pe mana. [...]
A fost odata, alaltaieri, pe la ora 5, o liniste care m-a facut sa plang....
*to be continued*
n.red. motivul pentru care nu ma opresc din postat fragmente din carte este ca nu stiu ce vreti. Am primit doar 3 voturi: 2 pro si unu contra. Restu' ati tacut; si pana cand nu se "inchide poll-ul", o sa continuu sa scriu, de dragul Corinei si al lui Bogdan....
Muhaha!? :P
P.S. Don't jump to conclusions: nu e un roman de dragoste, I swear!
P.P.S. A fost lume pe la mine prin camera, si ne uitam pe blog si-l vroiam putin mai craciunos. O sa-i schimbam din nou hainele dupa sarbatori.
So, for those of you who are against the pretty holiday spirit: hush, hush!
" Nu te-am intrebat ce mai faci. Esti la fel de frumoasa? Iti mai miroase pielea a lapte? Te mai trezesti zambind? Mai imbratisezi perna ca sa ma faci gelos? Mai ai alunita aia mica si pitita sub san? Pun pariu ca e tot acolo si ca n-a mai sarutat-o nimeni de mult. Uite, iti dau cuvantul meu ca am sa repar nedreptatea asta. N-am sa mai stau mult aici, trebuie sa-ti marturisesc ca imi e cam frica de iarna. Nu ma crezi, stiu. Cum sa-mi fie mie frica de ceva? Parca te vad cum zambesti, nu, nu, razi cu pofta acum, asa-i? Ei bine, cred ca ,dupa atatia ani, e vremea sa afli ca mi-e frica de cateva lucruri. E adevarat, nu am probleme nici cu soarecii, nici cu paianjenii, nici cu serpii, pun pariu ca sunt in stare sa trag de coada si un crocodil de Nil, dar mi-e urat la gandul ca o sa vina iarna, iar eu voi fi tot aici, chinuindu-ma sa sparg lemne cu inelul de la tine pe mana. [...]
A fost odata, alaltaieri, pe la ora 5, o liniste care m-a facut sa plang....
*to be continued*
n.red. motivul pentru care nu ma opresc din postat fragmente din carte este ca nu stiu ce vreti. Am primit doar 3 voturi: 2 pro si unu contra. Restu' ati tacut; si pana cand nu se "inchide poll-ul", o sa continuu sa scriu, de dragul Corinei si al lui Bogdan....
Muhaha!? :P
P.S. Don't jump to conclusions: nu e un roman de dragoste, I swear!
P.P.S. A fost lume pe la mine prin camera, si ne uitam pe blog si-l vroiam putin mai craciunos. O sa-i schimbam din nou hainele dupa sarbatori.
So, for those of you who are against the pretty holiday spirit: hush, hush!
alte concluzii...sau și mai multe întrebări???
În perioada asta am două stări extreme, care alternează, dispar și apar te miri cum, le simt , sunt ale mele și își cer dreptul la domnie. Ele sunt:
Știu că am zis că tind sî-mi reprim visele si romantismul, dar nu vă pot priva pe voi de paragraf frumos”Până la urmă, tot jocul se termină așa cum trebuie: el își prinse dulcea pradă, iar ea se agăță de catarg și se lipi de el cu întreg corpul ca să nu fie smulsă și nimeni să nu se mai agațe.El îi povesti totul...”(Leonid Țîpkin ”O vară la Baden-Baden”)
P.S. dacă simțiți nevoia de a comenta, adăuga, contracara, etc...faceți-o, dar sa nu văd vre-un crac de comment de compătimire că fac urât..chiar nu este cazul....vă pup:->
- Crăciunul-Domane ce perioadă...a și nins...ați văzut, ați văzut??...si am avut parte de surprize și am fost la librăria Cărturești și am văzut cel mai frumos brad ever și am primit cadouri și am dăruit cadouri și miroase a portocală și colinde și vine ziua mea și o să stau lângă brad cu șosete pufoase de la bunica și o să mănânc salată de beuf și dulciuri și o să zic ”Slavă Ție, Domne”:)....și o să merg în colindat și la bise la mine în cartier și neapărat la dirigă......
- În contrast cu tot ceea ce am scris până acum o să fie următoarea idee ”nu mai înțeleg specia numită băieți”..da știu, o să plictisesc sau o să sune a frustrare sau a mai știu eu a ce DAR nu-i așa...am ajuns la o stare în care nu vreau să mai fac asta, nu mai vreau să mai caut răspunsuri, nu-mi mai trebuiesc, nu le mai cred, căci ce rost au vorbele fără fapte...sau ce rost are să-mi spui una și să faci cu totul alta..nu mai alerg..îmi reprim visele...au ajuns să mi se pară jenante, prea copilăroase, prea visătoare, prea romantice...REFUZ cu tărie să mai fiu labilă sentimental..e penibil, jenant...îmi mut atenția către mine, analizez, gândesc, privesc..mă văd..și vreau să muncesc ca peste un timp, când ma voi uita înăuntrul meu să nu mă speri, să mă recunosc, să constat că am crescut bine...URLU..vreau să cresc bine pentru mine, pentru cei pe care-i iubesc și pentru cel pe care îl voi iubi(acela care mă va găsi cândva, cumva, undeva)....asta e soluția mea....căci alte soluții care mi se perindă zilnic prin fața ochilor mă dezamăgesc, ma dezgustă, mă împroașcă cu noroi...n-am să-mi pun decolteu, n-am să-mi iau fusta scurtă, n-am să sar pe el, n-am să-l afișez, n-am să-mi dau sărutul în văzul tuturor,căci știm....sărutul e al meu și al lui..e SFÂNT.....dacă mă va găsi va trebui să lupt cu MÂNDRIA...dar ăsta e un alt subiect..și m-am cam depărtat de cel inițial.....a...că-mi aminti...sunt atâția băieți care umblă atât după tute și le afișază...dar în final tot fete faine vor....intrebare: cum vine asta,unde e logica?..nu văd jmenul...dar ca să nu mă contrazic....las întrebarea în pom...așa.....
Știu că am zis că tind sî-mi reprim visele si romantismul, dar nu vă pot priva pe voi de paragraf frumos”Până la urmă, tot jocul se termină așa cum trebuie: el își prinse dulcea pradă, iar ea se agăță de catarg și se lipi de el cu întreg corpul ca să nu fie smulsă și nimeni să nu se mai agațe.El îi povesti totul...”(Leonid Țîpkin ”O vară la Baden-Baden”)
P.S. dacă simțiți nevoia de a comenta, adăuga, contracara, etc...faceți-o, dar sa nu văd vre-un crac de comment de compătimire că fac urât..chiar nu este cazul....vă pup:->
Now I'm gonna make you dance, get your chance
OK, pana rasariti voi pe-aci pe blog, ma mananca mana si ma striga tastatura! Sunt pur si simplu obsedata de cartea asta, si simt nevoia sa scriu numai ca sa am prilejul de a o reciti.
Va dau o maslina la Severin daca va plictisesc acum... :D
So!
" ....nu ti-am spus niciodata, dar am fugit nu pentru ca eram lac de transpiratie, nu pentru ca se inserase si aveam si eu aceleasi teme de facut, nici macar pentru ca mi-era rusine sa-ti marturisesc ca fusese 41-3, ci doar pentru ca inima mi-o luase razna si nu ma simteam in stare sa scot vreun cuvant. Am fost foarte fericit in seara aia, sa stii, atat de fericit, incat m-am zgait ore intregi la 123 pe 4x27 supra 2, fara sa-mi vina alt raspuns in minte decat 41 la 3. Intr-un tarziu am adormit, am si visat ceva, dar din visul ala nu-mi amintesc mai mult decat ploua , ne rataciseram in padure si aveam teme de facut..."
.......
Nu ti-am spus niciodata, dar atunci cand faceam "de serviciu" si eu ma purtam ca o jucarie defecta care nu are cunostinta despre nimic altceva, in afara de lac care sa taie pofta de ros unghii, nu o faceam pentru ca eram vreo idioata, ci pentru ca tu erai idiot. Atat de idiot incat sa stai acolo, pe scaun, langa mine, si sa crezi ca eu mai sunt in stare sa orice... Trebuia sa intuiesti ca un Peste de 14 ani, profund inamorat de un Leu de aceeasi varsta, nu va putea nicicand sa se simta altfel decat pe uscat si in foarte apa, in acelasi timp.
Nu ti-am spus niciodata, dar sunt ani buni de cand urmaresc, de obicei inconstient ( cu exceptia momentelor in care mai citesc ceva care mi te aminteste, sau mai intri pe messenger si-mi apare numele tau langa sintagma "is online" si o iau razna, gandindu-ma la cat de dragut erai pentru mine) , sa vad daca seamana cineva pe lumea asta, macar 3 minute, cu tine, in mintea mea.
Nu ti-am spus niciodata, dar cateodata mi se face dor, si nu neaparat de tine, ci de cat de frumoasa era vremea aia, cu si despre tine...
.... "pentru Adriana, pana la cer si inapoi."
Va dau o maslina la Severin daca va plictisesc acum... :D
So!
" ....nu ti-am spus niciodata, dar am fugit nu pentru ca eram lac de transpiratie, nu pentru ca se inserase si aveam si eu aceleasi teme de facut, nici macar pentru ca mi-era rusine sa-ti marturisesc ca fusese 41-3, ci doar pentru ca inima mi-o luase razna si nu ma simteam in stare sa scot vreun cuvant. Am fost foarte fericit in seara aia, sa stii, atat de fericit, incat m-am zgait ore intregi la 123 pe 4x27 supra 2, fara sa-mi vina alt raspuns in minte decat 41 la 3. Intr-un tarziu am adormit, am si visat ceva, dar din visul ala nu-mi amintesc mai mult decat ploua , ne rataciseram in padure si aveam teme de facut..."
.......
Nu ti-am spus niciodata, dar atunci cand faceam "de serviciu" si eu ma purtam ca o jucarie defecta care nu are cunostinta despre nimic altceva, in afara de lac care sa taie pofta de ros unghii, nu o faceam pentru ca eram vreo idioata, ci pentru ca tu erai idiot. Atat de idiot incat sa stai acolo, pe scaun, langa mine, si sa crezi ca eu mai sunt in stare sa orice... Trebuia sa intuiesti ca un Peste de 14 ani, profund inamorat de un Leu de aceeasi varsta, nu va putea nicicand sa se simta altfel decat pe uscat si in foarte apa, in acelasi timp.
Nu ti-am spus niciodata, dar sunt ani buni de cand urmaresc, de obicei inconstient ( cu exceptia momentelor in care mai citesc ceva care mi te aminteste, sau mai intri pe messenger si-mi apare numele tau langa sintagma "is online" si o iau razna, gandindu-ma la cat de dragut erai pentru mine) , sa vad daca seamana cineva pe lumea asta, macar 3 minute, cu tine, in mintea mea.
Nu ti-am spus niciodata, dar cateodata mi se face dor, si nu neaparat de tine, ci de cat de frumoasa era vremea aia, cu si despre tine...
.... "pentru Adriana, pana la cer si inapoi."
miercuri, 16 decembrie 2009
"Tot dragul piticilor, si al meu..."
" Pentru Adriana, pana la cer si inapoi."
" Buna dimineata. Nu stiu cum o arata la tine coloana aia de mercur, mi-o inchipui tulbure si usor adusa de spate, probabil ca mercurul are n-are nici pe dracu', e bine, sanatos si la fel de fudul ca intotdeauna, sta tolanit la soare si urca sau coboara dupa cum are chef, nu-i rau sa fii mercur, sa ai termometrul si coloana ta, sa fii pomenit cu sfintenie in toate buletinele meteorologice, sa te lafai intr-un tablou atat de celebru cum e cel al lui Mendeleev, in fine, nu stiu ce parere ai tu, dar eu mi-as dori sa fiu mercur, macar uneori, atunci cand in zonele preorasenesti, cum spun astia la radio, se lasa ceata. Si pot sa pun pariu ca acum e ceata la Chitila, ca, daca te-ai afla intr-un personal d-ala rapciugos, cainii ar stranuta rebegiti de frig si din case n-ar ramane decat acoperisul, atat si nimic mai mult, iar trenul ar trece mai departe ca si cum nimic nu s-a intamplat, ca si cand Chitila ar fi singurul loc de pe pamant in care oamenii nu au altceva decat multa ceata, un acoperis deasupra capului si vreo cativa caini care stranuta. Si asta nu-i tocmai rau, sa stii. Ce vroiam sa-ti spun, de fapt, e ca la mine e al naibii de frig, toate frunzele astea galbene care au plecat pe rand din frasin s-au bosumflat dis-de-dimineata si s-au acoperit de bruma. Le sta bine asa, chircite, posace si albe, s-au strans una-n alta si asteapta probabil un semn de sus, un strop de caldura, vreo pala de vant, pe mine cu grebla, habar n-am. In orice caz, sa stii ca cele mai multe sunt de treaba si nu se supara prea tare atunci cand le calci in picioare. S-ar putea chiar sa le placa, dar pana acum n-au suflat o vorba sau, ma rog, nimic sa pot pricepe si eu.
Chiar daca dormi, asteapta-ma un pic, te rog. Am intepenit de frig si fara un un fes pe cap n-am sa-ti mai pot scrie niciodata. Asa, acum e bine.
De fapt, mint, nu e bine. Am asteptat prea mult gandindu-ma la ce ti-as putea scrie, pentru ca, vezi tu, imi doresc sa-ti scriu mai mult decat orice pe lume, sa ma poti intelege, sa ma poti ierta, sa-ti povestesc tot felul de dracovenii, sa te fac sa razi sau macar sa zambesti, hai, stiu ca te-ai trezit acum, ai putea macar sa zambesti, sa te prefaci barem, nu costa nimic; mai tii minte cand am jucat fotbal o dupa-amiaza intreaga in fata geamului tau?, eu eram Dinamo si tot eu eram Steaua, inscriam gol dupa gol intr-o singura poarta, eram cand Iordanescu, cand Augustin; cand Majearu, cand Costel Orac; nu stiu de ce, dar dinamovistii faceau meciul vietii., stelistii trageau mai mult pe afara, prin tribuna, pierdeau minge dupa minge si ajungeau intotdeauna in ofsaid, trebuia sa vezi toate astea, spectatorii erau in delir, iar scorul capata proportii astronomice, iti amintesti, nu? Eu eram totul, Dinamo, Steaua, tribunele comentatorii, arbitrul central si arbitrii de margine, toate astea ca sa-ti ridici pentru o clipa fruntea din caietul de matematica si sa intelegi ce grozavie de partida ti-a fost dat sa urmaresti, insa tu ramaneai neclintita, de parca in exercitiile alea s-ar fi aflat secretul intregii tale vietii, nu conta ca urlam din ce in ce mai tare, racneam de-a dreptul, topaiam ca un nebun si incercam sa ma imbratisez singur atunci cand tabela arata deja 23 la 2, cate goluri aveam sa mai inscriu ca sa termin inmultirile cu fractii?, cati vecini trebuiau sa mai apara si sa strige s-o las mai moale?, de cate ori nu mai era nevoie sa-mi astup urechile ca sa nu aud ce poante rasuflate faceau Cimpoca si cu Nini in spatele meu?, cum as fi putut scapa de taica-tu atunci cand a iesit din casa si mi-a confiscat mingea?, cum puteam sa-i spun ca toate golurile alea, se adunasera intre timp 44, ti-erau toate dedicate tie?, vezi, daca ti-am amintit toate astea, e pentru ca atunci, cand ramasesem fara minge si atarnam ca o curca plouata in fata ferestrei tale, tu ai inchis in sfarsit caietul, mi-ai zambit si m-ai intrebat in soapta cat a fost scorul...."
Am scris pasaju' asta aici pentru ca mi se pare foarte dragut, si speram ca si vreunuia din voi o sa-i placa.
Pare putin plictisitor, stiu, but trust my word: cartea e foarte foarte frumoasa! Si, daca primesc feedback pozitiv din partea voastra, o sa incerc sa postez cat mai des cate un pasaj, pana se termina ( nu e foarte voluminoasa)....
So! Comment me! Shall we or shall we not give it a try? ;;)
" Buna dimineata. Nu stiu cum o arata la tine coloana aia de mercur, mi-o inchipui tulbure si usor adusa de spate, probabil ca mercurul are n-are nici pe dracu', e bine, sanatos si la fel de fudul ca intotdeauna, sta tolanit la soare si urca sau coboara dupa cum are chef, nu-i rau sa fii mercur, sa ai termometrul si coloana ta, sa fii pomenit cu sfintenie in toate buletinele meteorologice, sa te lafai intr-un tablou atat de celebru cum e cel al lui Mendeleev, in fine, nu stiu ce parere ai tu, dar eu mi-as dori sa fiu mercur, macar uneori, atunci cand in zonele preorasenesti, cum spun astia la radio, se lasa ceata. Si pot sa pun pariu ca acum e ceata la Chitila, ca, daca te-ai afla intr-un personal d-ala rapciugos, cainii ar stranuta rebegiti de frig si din case n-ar ramane decat acoperisul, atat si nimic mai mult, iar trenul ar trece mai departe ca si cum nimic nu s-a intamplat, ca si cand Chitila ar fi singurul loc de pe pamant in care oamenii nu au altceva decat multa ceata, un acoperis deasupra capului si vreo cativa caini care stranuta. Si asta nu-i tocmai rau, sa stii. Ce vroiam sa-ti spun, de fapt, e ca la mine e al naibii de frig, toate frunzele astea galbene care au plecat pe rand din frasin s-au bosumflat dis-de-dimineata si s-au acoperit de bruma. Le sta bine asa, chircite, posace si albe, s-au strans una-n alta si asteapta probabil un semn de sus, un strop de caldura, vreo pala de vant, pe mine cu grebla, habar n-am. In orice caz, sa stii ca cele mai multe sunt de treaba si nu se supara prea tare atunci cand le calci in picioare. S-ar putea chiar sa le placa, dar pana acum n-au suflat o vorba sau, ma rog, nimic sa pot pricepe si eu.
Chiar daca dormi, asteapta-ma un pic, te rog. Am intepenit de frig si fara un un fes pe cap n-am sa-ti mai pot scrie niciodata. Asa, acum e bine.
De fapt, mint, nu e bine. Am asteptat prea mult gandindu-ma la ce ti-as putea scrie, pentru ca, vezi tu, imi doresc sa-ti scriu mai mult decat orice pe lume, sa ma poti intelege, sa ma poti ierta, sa-ti povestesc tot felul de dracovenii, sa te fac sa razi sau macar sa zambesti, hai, stiu ca te-ai trezit acum, ai putea macar sa zambesti, sa te prefaci barem, nu costa nimic; mai tii minte cand am jucat fotbal o dupa-amiaza intreaga in fata geamului tau?, eu eram Dinamo si tot eu eram Steaua, inscriam gol dupa gol intr-o singura poarta, eram cand Iordanescu, cand Augustin; cand Majearu, cand Costel Orac; nu stiu de ce, dar dinamovistii faceau meciul vietii., stelistii trageau mai mult pe afara, prin tribuna, pierdeau minge dupa minge si ajungeau intotdeauna in ofsaid, trebuia sa vezi toate astea, spectatorii erau in delir, iar scorul capata proportii astronomice, iti amintesti, nu? Eu eram totul, Dinamo, Steaua, tribunele comentatorii, arbitrul central si arbitrii de margine, toate astea ca sa-ti ridici pentru o clipa fruntea din caietul de matematica si sa intelegi ce grozavie de partida ti-a fost dat sa urmaresti, insa tu ramaneai neclintita, de parca in exercitiile alea s-ar fi aflat secretul intregii tale vietii, nu conta ca urlam din ce in ce mai tare, racneam de-a dreptul, topaiam ca un nebun si incercam sa ma imbratisez singur atunci cand tabela arata deja 23 la 2, cate goluri aveam sa mai inscriu ca sa termin inmultirile cu fractii?, cati vecini trebuiau sa mai apara si sa strige s-o las mai moale?, de cate ori nu mai era nevoie sa-mi astup urechile ca sa nu aud ce poante rasuflate faceau Cimpoca si cu Nini in spatele meu?, cum as fi putut scapa de taica-tu atunci cand a iesit din casa si mi-a confiscat mingea?, cum puteam sa-i spun ca toate golurile alea, se adunasera intre timp 44, ti-erau toate dedicate tie?, vezi, daca ti-am amintit toate astea, e pentru ca atunci, cand ramasesem fara minge si atarnam ca o curca plouata in fata ferestrei tale, tu ai inchis in sfarsit caietul, mi-ai zambit si m-ai intrebat in soapta cat a fost scorul...."
Matei Florian, Si Hams si Regretel,
Am scris pasaju' asta aici pentru ca mi se pare foarte dragut, si speram ca si vreunuia din voi o sa-i placa.
Pare putin plictisitor, stiu, but trust my word: cartea e foarte foarte frumoasa! Si, daca primesc feedback pozitiv din partea voastra, o sa incerc sa postez cat mai des cate un pasaj, pana se termina ( nu e foarte voluminoasa)....
So! Comment me! Shall we or shall we not give it a try? ;;)
duminică, 13 decembrie 2009
CONCLUZIE:
J'veux ton amour
Et je veux ton revenge
J'veux ton amour
I DON'T WANNA BE FRIENDS!
Oh-oh-oh-oooh-oh-oh-oh!
Caught in a bad romance!!!!!!
Et je veux ton revenge
J'veux ton amour
I DON'T WANNA BE FRIENDS!
Oh-oh-oh-oooh-oh-oh-oh!
Caught in a bad romance!!!!!!
Holy cow!
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand vad jucariile alea miscatoare de la Carrefour, ma ia cu frig. Treceam astazi, complet intamplator, pe langa raionul cu pisici de plus care fac diverse chestii, acolo in cutia lor transparenta. Si ma jucam, ca tot omu', cu fularu' meu cel oh, so pretty!
Si am starnit in mod dureros o avalansa de tors/mieunat/clipocit din ochii cei rosii/miscat ostentativ din cap. Ale naiba dihanii, functioneaza pe baza de senzori!!!
Frate, m-am speriat ca dracu'! E imposibil ca vreunui copil sa-i placa tampeniile alea. Nu stiu cum s-o spun mai plastic si mai nuantat, ca sa fiu sigura ca ma intelegeti si ma credeti:
NU SE POATE ASA CEVA! Cu una din aia in casa, orice zi e un Halloween gras si strident! Accept ideea ca sunt persoane carora le plac pisicile in real life ( cu foarte mare greutate, dar o accept). Ei, matzele or fi ele urate si dezgustatoare, but they're not spooky. In schimb plushurile alea nenorocite te lasa fara suflare!
Trust my word! Sunt niste pisici plictisite care iti vaneaza orice miscare si o folosesc drept prilej de autodepasire :|
So, daca mergeti in Carrefour, watch out for the freaking cats!
'the heck is wrong with this world!?
Si am starnit in mod dureros o avalansa de tors/mieunat/clipocit din ochii cei rosii/miscat ostentativ din cap. Ale naiba dihanii, functioneaza pe baza de senzori!!!
Frate, m-am speriat ca dracu'! E imposibil ca vreunui copil sa-i placa tampeniile alea. Nu stiu cum s-o spun mai plastic si mai nuantat, ca sa fiu sigura ca ma intelegeti si ma credeti:
NU SE POATE ASA CEVA! Cu una din aia in casa, orice zi e un Halloween gras si strident! Accept ideea ca sunt persoane carora le plac pisicile in real life ( cu foarte mare greutate, dar o accept). Ei, matzele or fi ele urate si dezgustatoare, but they're not spooky. In schimb plushurile alea nenorocite te lasa fara suflare!
Trust my word! Sunt niste pisici plictisite care iti vaneaza orice miscare si o folosesc drept prilej de autodepasire :|
So, daca mergeti in Carrefour, watch out for the freaking cats!
'the heck is wrong with this world!?
sâmbătă, 12 decembrie 2009
..lucruri marunte..
10 dimineata, ma trezesc....deschid caietul de biofizica...GREAT.....il las...desfac o portocala...ana imi zice"uite ninge!bucura-te"..eu vazand 2-3 fulgi rataciti zic: "ana...lasa...bullshit".....manac din portocala si imi las privirea sa se piarda pe fereastra..privesc....si tip"NINGEEEEE!!!!"...Si ce daca nu am cui sa-i trimit sms "arunca-ti ochii pe geam si minuneaza-te" sau deseara nu o sa-l am pe el sa mergem in parc,sa mergem sa vedem luminitele, sa mergem la targul de cadouri....ete floshc..deseara nici nu o sa mai ninga si O SA INVATZ LA BIOFIZICA..... :-j
Dragi prieteni, nu va luati dupa mine ca eu mereu bat campii, e minunat cand ninge! O zi mirobolanta!!!!!
portocala + fulgi de nea+ luminite- el=???............rageee.. :)))))))(astept rezolvari)
Dragi prieteni, nu va luati dupa mine ca eu mereu bat campii, e minunat cand ninge! O zi mirobolanta!!!!!
portocala + fulgi de nea+ luminite- el=???............rageee.. :)))))))(astept rezolvari)
luni, 7 decembrie 2009
unabucatasemnmatematicdouapuncteparantezainchisa
Am pus melodia asta aici pentru ca stiam ca o sa va enerveze pe toti! MI-a venit deodata sa fac ceva rau! Muhaha >:)
duminică, 6 decembrie 2009
Filmutet din nou...
Imi pare sincer rau ca pun iarasi un filmulet de pe youtube dar nu m-am putut abtine cand l-am vazut, sper sa va placa :P
Inca ceva special pentru Cama, datorita ultimului meu filmulet (cel cu catelul) mi-ai zis "ce mai faci catelus?", nu m-am suparat dar daca acum imi zici "ce mai faci pisicuto" sa stii ca o sa avem o problema ... /:)
Inca ceva special pentru Cama, datorita ultimului meu filmulet (cel cu catelul) mi-ai zis "ce mai faci catelus?", nu m-am suparat dar daca acum imi zici "ce mai faci pisicuto" sa stii ca o sa avem o problema ... /:)
vineri, 4 decembrie 2009
Let it snow!
Si tocmai cand sa credeti ca am murit, here I strike again!
Ma scald intr-o balta de frustrari si nemultumiri si griji carora nu le gasesc capatul. Am vrut sa scriu despre asta pe blogu' meu, da' s-a intamplat sa ma loghez aici mai intai, si iata-ma scuipadu-mi ineptiile.
Generally speaking I'm totally fucked up! Cred ca tot universul comploteaza impotriva mea si-mi vine sa pun o bomba atomica la intrarea in Bucuresti si apoi sa fug inspre autostrada sa ma salvez.
Pe de alta parte, sunt zile in care as vrea sa deraieze metroul in timp ce eu sunt inauntru.
O sa concep intr-o zi un post in care o sa va spun tot ce nu-mi place in Bucuresti si in ideea de student.
Da' acuma vreau numai sa scriu asa, anapoda, ca sa nu va prindeti care-i faza cu mine these days...
Then again, I'm SO FUCKING predictable.
Cu alte cuvinte, my dear fellows, sunt intoarsa pe dos pentru ca am impresia ca I'm totally incapable( sau uncapable!?) and fat and unwanted and lonely and with no chance of ever achieving success. Cred ca lumea ma uraste si ar vrea sa nu mai exist. Sau nu, pardon! Cred ca lumea nu-mi acorda nici macar atata timp cat sa ma urasca.
Sometimes it feels like they're constantly stepping on me si eu tip de julituri si ei nu ma aud ( yes, I know. E fumata/expirata/old-fashioned/desueta/whatever metafora. Da' v-am zis ca-s incapabila)
Si uite-acus' vine sesiunea si o sa cedez nervos. Si mi-e dor de casa si nu stiu daca lucrurile pe care credeam ca mi le doresc sunt chiar lucrurile de care am nevoie.
I feel small and I feel like I don't belong!
Si as vrea foarte tare sa ninga... Sa ninga cu fulgi mari si cu portocale si cu cani de ceai. Sa ninga cu betisoare parfumate si cu beculete si cu miros de iarna. Sa ninga cu multi de "atunci" si cu porcusori de Guineea. Sa ninga cu mine, sub orice forma, numai sa stiu de unde sa ma iau atunci cand am nevoie. Si sa ninga cu manusi colorate si fulare si caciuli pufoase. Sa ninga cu Severin si cu "a fost odata..." Cu bascutze si cu carti calduroase, cu trebusoare din alea de sezon si cu un abdomen plat; cu multe mandarine si cu lume calda...
As vrea sa ninga intr-un fel care sa imi aduca aminte ca this too shall pass...
Sa ninga cum n-a mai nins vreodata, dear all....
Cutting to the chase, e de rau...
Sometimes everything appears to suddenly come withing reach. And it's in that precise moment that my stupid hands decide to stand still.
...Can't I?
Ma scald intr-o balta de frustrari si nemultumiri si griji carora nu le gasesc capatul. Am vrut sa scriu despre asta pe blogu' meu, da' s-a intamplat sa ma loghez aici mai intai, si iata-ma scuipadu-mi ineptiile.
Generally speaking I'm totally fucked up! Cred ca tot universul comploteaza impotriva mea si-mi vine sa pun o bomba atomica la intrarea in Bucuresti si apoi sa fug inspre autostrada sa ma salvez.
Pe de alta parte, sunt zile in care as vrea sa deraieze metroul in timp ce eu sunt inauntru.
O sa concep intr-o zi un post in care o sa va spun tot ce nu-mi place in Bucuresti si in ideea de student.
Da' acuma vreau numai sa scriu asa, anapoda, ca sa nu va prindeti care-i faza cu mine these days...
Then again, I'm SO FUCKING predictable.
Cu alte cuvinte, my dear fellows, sunt intoarsa pe dos pentru ca am impresia ca I'm totally incapable( sau uncapable!?) and fat and unwanted and lonely and with no chance of ever achieving success. Cred ca lumea ma uraste si ar vrea sa nu mai exist. Sau nu, pardon! Cred ca lumea nu-mi acorda nici macar atata timp cat sa ma urasca.
Sometimes it feels like they're constantly stepping on me si eu tip de julituri si ei nu ma aud ( yes, I know. E fumata/expirata/old-fashioned/desueta/whatever metafora. Da' v-am zis ca-s incapabila)
Si uite-acus' vine sesiunea si o sa cedez nervos. Si mi-e dor de casa si nu stiu daca lucrurile pe care credeam ca mi le doresc sunt chiar lucrurile de care am nevoie.
I feel small and I feel like I don't belong!
Si as vrea foarte tare sa ninga... Sa ninga cu fulgi mari si cu portocale si cu cani de ceai. Sa ninga cu betisoare parfumate si cu beculete si cu miros de iarna. Sa ninga cu multi de "atunci" si cu porcusori de Guineea. Sa ninga cu mine, sub orice forma, numai sa stiu de unde sa ma iau atunci cand am nevoie. Si sa ninga cu manusi colorate si fulare si caciuli pufoase. Sa ninga cu Severin si cu "a fost odata..." Cu bascutze si cu carti calduroase, cu trebusoare din alea de sezon si cu un abdomen plat; cu multe mandarine si cu lume calda...
As vrea sa ninga intr-un fel care sa imi aduca aminte ca this too shall pass...
Sa ninga cum n-a mai nins vreodata, dear all....
Cutting to the chase, e de rau...
Sometimes everything appears to suddenly come withing reach. And it's in that precise moment that my stupid hands decide to stand still.
...Can't I?
marți, 1 decembrie 2009
nebună....
nebună de dor de tine de mine,de neliniște, de singurătate, de azi că nu știu ce sunt, de mâine că nu știu cum voi fi, că nu mă înalț, cum să ajung la Tine?, cum să ajung la el?cum e bine? cum să fug? cum să învăț? că iubesc ca un copil și mă pierd, că nu-mi dau seamă, că mă macină gânduri, cum să fiu mare dar să nu mă pierd de tot?oare am greșit? oare și acum m-am inșelat? oare e bine ce fac?.. oare iți amintești? sau privirile ei te-au acaparat deja și brațele ei te strâng tare și deja ochii ei țipă TE IUBESC și glezna ei și pielea ei?.....da e a ta, deci nu-ți mai amintești.....
pasaj :”Când nu știi ce simți, când nu știi de ce ești agitat, nervos, cu capu-n nori și cu gândurile vraiște, nu da vina pe tine-recunoaște că ți-e dor și uită-te spre ființa care te-a răvășit. Du-te până la ea si vei da de tine...întreg.”(M.R: Niște răspunsuri)
................................m-aș duce să mă găsesc, dar................nu-i timpu' meu acum...
pasaj :”Când nu știi ce simți, când nu știi de ce ești agitat, nervos, cu capu-n nori și cu gândurile vraiște, nu da vina pe tine-recunoaște că ți-e dor și uită-te spre ființa care te-a răvășit. Du-te până la ea si vei da de tine...întreg.”(M.R: Niște răspunsuri)
................................m-aș duce să mă găsesc, dar................nu-i timpu' meu acum...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)