Vă rugăm să nu gătiți la bucătărie animale vii racolate de prin spatele căminului (câini, pisici, șoareci etc.) din trei motive:
scot mult fum la gătit;
scot și un miros insuportabil;
stropesc plitele din cauză că se zbat (rămân plitele murdare în urmă).
Poftă bună și vă mulțumim pentru înțelegere!
In primul rand, propun sa alegeti o alta tema de blog adecvata; doar am scapat de S(tr)esiune...
In al doilea rand astazi fu prima zi din acest semestru si, ca de obicei, am inceput cu entuziasm si mi-au placut toate cele 3 laboratoare pe care le-am avut. Multumit pentru ca am simtit ca pe mai departe ma pot prezenta asistentilor cu orice intrebare si ei sunt dispusi sa ma ajute. (va spun mai tarziu daca intuitia mea concorda cu realitatea, sau daca vor mai fi asa de disponibili, o sa ma gandesc cu ce am gresit semestrul trecut). Pana la urma relatia mea cu ei o sa fie placuta atata timp cat invat, pentru ca asa stiu despre ce se vorbeste la ora si poate o sa le pun intrebari cu ce nu inteleg. Toate par bune. La sfarsitul zilei am invatat cateva comenzi in terminal-ul din linux si functii in matlab.
Sa avem zile bune in continuare, prieteni!
Ziua de 14 februarie a devenit de ceva vreme, o zi pentru consumatorii de cantitate. Sunt multe persoane care, in aceasta zi, se inghesuie cand aud de un concurs care are la baza sarutul. Nu conteaza ca nu cunosti persoana pe care urmeaza sa o saruti, ca esti lipsit de simtaminte, important e sa castigi premiul. Iar daca o cunosti, sau mai mult, daca o iubesti, ce rost are sa te iei la intrecere cu altii sarutand? Are, devii penibil.
Daca iubirea comerciala dureaza doar o zi, negustorii nu stau cu mainile in san. Impacheteaza tot ce au in inimioare. Iar oamenii sunt dornici sa adune cat mai multe inimioare de acest gen. Se cer mai mult astea, decat cele care bat.
restul aici
Credinţa cea adevărată e aşijderea acestui instinct de tăcută şi lină plutire, e la fel cu acea nesfielnică predare în puterea apelor, de cufundare şi ameninţare, graţie harului unei respiraţii tainice, graţie unei inspiraţii de aer pe care-l sorbi o clipă, de sus, ca să-l duci cu tine la fund… Credinţa e un instinct de ritm şi orientare care nu se poate deşuruba în cuvinte, oricât de măiestre”.
(Vasile Voiculescu – Gânduri albe,
Editura Cartea Românească, 1986)
