______________________________________________

"...iar Aşteptarea a devenit Timpul său." E un timp capricios acesta, ce-i drept!

M-a făcut mama student!

Am alergat fără să știu de ce, fără să știu ce mă așteaptă. Unii oameni și alți ne-oameni îmi spun că orașul ăsta e Timișoara. Sper să găsesc o bancă pe care să mă întind, căci sunt foarte obosit.

N-ar vrea sa fie distonant

Am găsit poezia asta cu ceva zile în urmă. Autorul său este Emil Pal, era musai s-o inserez aici, nu că ar fi o profeţie, ci doar aşa, pentru dinamica postărilor. So, here it is:

ruta 86

dimineaţa, trezirea la şase în patul prea mare, prea mic

după cum sunt şansele tale pe ziua de azi;
tragi perdeaua, vremea e la fel ca ieri,
ca alaltăieri,
ca mîncarea sleită,
parcările s-au golit, nenorociţii îşi dau bună ziua din suv-uri;
nu, nimic nu s-a schimbat, aceeaşi chestie ca şi în ţară
aceleaşi autobuze de navetişti cu geamuri jegoase puţind
a şosete şi-a calvin klein,
aceeaşi convenţie în care te urcai dimineaţa cînd erai mic
şi te ducea la oraş călcat în picioare de muncitori,
aceleaşi înjurături, oboseală, miros de motorină,
acelaşi grohăit de motor care te scoate din minţi;
încerci să fii calm, îţi umfli pieptul să pari mai mare
mai sigur
mai priceput la ceva

oricum

la prima staţie urmează metroul
scoţi limba în faţa camerelor de supravegheat
priviţi-mă, eu sunt teroristul cu doza de budweiser luată de la reducere!
vecinii pregătesc o petrecere pentru copiii lor
copiii lor cască gura la mall, fumează pe ascuns marijuana,
te confundă cu un rusnac.
rusnacii au marfă bună, îţi spun
îi vezi plescăind, salivînd
stomacul ţi se întoarce pe dos
lumea ţi se întoarce pe dos
pămîntul se întoarce pe dos
ca şosetele împuţite de pe ruta 86

oricum

singurul lucru constant e trezirea
într-o stare totală de nepăsare
iubita mea are emoţii, are examen;
mi-aş dori să locuiesc în creierul ei,
să-i şoptesc ce nu ştie sau măcar să fiu acolo, s-o aştept la ieşirea din amfiteatru.
neputinţa asta mă copleşeşte ca un torent de mîl,
ca un nor de cenuşă vulcanică.
mă plimb de colo colo prin cameră
îmi vine să sparg o cană, o farfurie
nu pot locui în creierul ei şi pentru mine asta înseamnă moarte curată

oricum

ziua se umple cu insurance number cambridge şi conservă de ton
nu există legături de covrigi
ghiorăie maţele-n suv-uri
femeia bulgarului de deasupra are o sticlă de votcă şi un copil în spital
femeia vecinului de peste stradă are accent australian,
nu mai suporta şerpii şi scorpionii.
femeia patronului de la cafenea are migrene.
pe undeva există un dumnezeu, dar nu e catolic
i-au pus perucă, l-au făcut protestant,
l-au dus la buckingam palace;
de sărbători îl vezi cum se dă în roata mileniului
şi-mparte seringi pentru toxicomani

oricum

dimineaţa trezirea la şase,
în patul inexistent, după cum sunt şansele mele pe ziua de azi.
iubita mea are emoţii; îmi spune că mă simte în ea
şi-i bate inima repede
mi-aş dori să locuiesc în creierul ei
ca o tumoră inofensivă
nu sunt bun de nimic
nu mă pricep la nimic
pe ruta 86 oamenii put
pe ruta 86 oamenii vin ca un nor de cenuşă vulcanică

oricum

no woman, no cry
mi-aş dori să am părul rasta
să mîngîi sînii iubitei
să fiu acolo cînd o doare capul cînd face cumpărături
cînd vrea să mă ţină de mînă.
nenorociţii fac dragoste-n suv-uri;
pe undeva există un dumnezeu cu intermitenţe...
dimineaţa, trezirea la şase într-o lume prea mare, prea mică
după cum sunt şansele mele pe ziua de azi
trag perdeaua, vremea e la fel, trupul meu e la fel
ca ziua de ieri,
de alaltăieri,
ca mîncarea sleită...

Why me?

Observ ca sunt singura care nu foloseste diacritice. Va urma... I think!

Să trăiești bine! (dar afara din Ghencea!)

Uite ce primești când dai cu banii-n lăutari, când nu respecți pe nimeni și crezi că-ți capeți mântuirea la TV. Articolul nu mai are nevoie de alte comentarii: sport.ro





Răzvrătirea continuă :D

R: prezent!

În mod inevitabil, am apărut și eu! Eu?..care eu?..asta o să aflați pe parcurs. O să incerc să mă apropii cât pot de mult de valoarea scriitoricească a prietenilor mei. Uitați-vă la Andra, cum curg ideile, doar nu degeaba e filoloagă sau la Andrei sau la Adina. Ok, gata cu laudele :) Interesante ar fi niște subiecte reale de discuție, dar o să vină și astea... suntem și noi micuți! Așteptăm cu nerăbdare plecarea către ale noastre facultățuri, cazarea și primirea călduroasă (sau mai puțin) a colegilor, profesorilor, lumii în general. Habar nu avem, suntem un pic speriați de necunoscut dar cu un entuziasm nebun de a deveni OAMENI DE SEAMA! Cam atât pentru moment. Promitem prietenilor/cunoscuților mai mici, care ne vor vizita blog-ul, că vom împărtăși experiențe, picanterii, informații despre ce e cu facultatea asta, fie că ii zice poli, medicină sau litere.
See yaaaaaa! :)

Şi da, sunt din acest film!

După un "Adina Creţu: auzi, Andrei, nu ştiu dacă postez azi, în seara asta, în noaptea asta, dar în ziua de mâine, încerc" şi un ineluctabil "Andrei Onea: oh, c'mon!", iacătă-mă, postând. Cică se vrea a fi un blog academic, care să urmărească tot ce-a mai rămas din noi în anii nimicirii noastre prin Cluj, Timişoara, Bucureşti. Personal, mă-ndrept, către aşa zişii ne-oameni din Bucureşti. Enough for now. Urmează şi alte zile.

 
Ada Milea- Academica
Asculta mai multe audio Muzica