Gata! Am venit de la munte. O să vorbesc despre cum a fost acolo și o să pun și ceva poze într-un alt post(când camera foto nu o să-mi mai facă figuri și o să pot descărca pozele).
Acum prefer să vorbesc despre lucruri care mă macină sau m-au măcinat, căci acum m-am hotărât să adopt o nouă atitudine de închidere in mine însămi, de conservare, de autoaparare, sătulă de eșecurile infinite, de a fi amica ideala, de fraze ”lasă că are balta pește”. Sunt proastă, mult prea sensibilă, naivă, visătoare, romantică (sper să nu vă provoc greață și diabet cu atătea ducegării). Dar așa e! Sunt prea sensibilă la cămăși, la un parfum bun, la o privire care mi se pare mie nu știu cum, la un anume gest, la un zâmbet,la un cuvânt, de parcă toate astea ar fi fost pentru mine => sunt prea sensibilă la tipi mișto... Și am problema asta de câțiva ani și nu mă mai satur să mi-o iau peste bot, nu mă mai satur să aud ești faina daaaaar.....DARRRR WTF?????? Nu știu să mă dau corect la tine(pentru că de obicei nu fac asta), pierd mereu momentele esențiale în care puteam să fac ceva decisiv. Mă tot gândesc la momentele astea cheie, mi se plimbă prin minte de parcă le-aș trăi over and over again. Nu am știut niciodată să zâmbesc atunci, să te iau de mână, să iși zic vreo grozăvie drăguță...habar nu am..dar mi se face deja greață de toate astea, ca după noaptea în care am băut tequila, mi-e lehamite. Da, probabil sunt și frustrată, dar greața tot nu-mi dispare. e ca un film pe care îl priveam la infinit până aseară când am pus STOP și am închis fereastra. NU, nu glumesc, nu am pus PAUSE, am închis. Căci nu am chef să-mi persiste starea asta și în final să vomit. Iar organism slăbit,zile de recuperare, iaurt, portocale, lămâi. Nu mai am timp de asta și e prea costisitor....
Nu știu dacă cineva va pricepe ceva din ce înșiruit aici. Sper să nu se regăsească nimeni în rândurile de mai sus, pentru că e prea lame. I am done being LAME and IDIOT. Vreau să-mi dispară urechile alea de măgar pe care le port cu grație.
Acestea fiind zise mă car să mă apuc de treburi mediciniste. V-am pupat!!!!
Cunosc eu pe cineva care are exact aceleasi complexe si probleme, dar care adopta o atitudine...uhm...stridenta ca sa le ascunda. Dar esenta e aceeasi si framantarile sunt din acelasi meniu pe care l-ai prezentat si tu...
RăspundețiȘtergereMi-ar placea sa-ti spun sa don't worry, ca fazele astea trec, dar mi-e teama ca te-as minti.
O data ce te-ai luat cu complexele si paranoia de mana, mai greu e sa intrerupi "plimbarea".... Persoana despre care vorbeam mai sus se purta la fel de naiv si de sensibil si pe vremurile cand avea al cui parfum sa-l inhaleze...
But let me tell you, nu esti niciodata pe atat de LAME pe cat crezi...
Daca reusesti sa-i faci pe oameni sa se destainuie, o sa observi ca fiecare suflet din lumea asta are o framantare la fel de colosala ca si a ta. Pentru ca fiecare suflet din lumea asta percepe fiecare framantare drept una colosala...
Tine bine de complexele tale, si lasa-le sa-ti aminteasca faptul ca, din moment ce ele sunt acolo, tu esti o persoana care nu are nici crereiul, nici sertarasul cu aspiratii gol.
Si, in definitiv, mi se pare OK sa fii sensibil. E plina lumea de indivizi care se relaxeaza visand la un Jaguar, si nu la un parfum al cuiva drag.
So, my point este ca, atata vreme cat starea ta nu te face sa vrei sa sari inaintea metroului keep it close. Putin conteaza daca te numesti "sensibila" sau "rationala"... Important e sa poti, la orice cazatura, sa shake it off...
Si eu sunt de parere ca esti unul din oamenii care pot sa faca treaba asta... ;)
>:D<
@Andra: ohhh, mersi....HUDGE hug
RăspundețiȘtergere