Pentru că mai trebuie să postăm câte una, alta.

E 10:29. În curând trebuie sa plec; nişte rânduri în grabă; am astăzi ore multe, invariabil importante şi nu se concretizează decât în trei materii. E frumos la Medicină, dar pe măsură ce se scurge vremea se îngroaşă gluma în privinţa lucrurilor pe care trebuie să le înveţi, constant. Am văzut un cadavru, "proaspăt", 3 feţi torsionaţi în nişte borcane, dintre care cel mai mare nu depăşea 750 ml. Nu m-a încercat nicio reacţie afectivă, Moartea ştersese orice urmă de viaţă tremurândă ce o fi fost palpitând vreodata în trupul ăla... fusese o femeie. În naivitatea mea momentală, îmi spuneam chiar: " Măi, eu am fost facută pentru medicină!". Şi cum timpul fuge, e prea târziu acum... Numai bine!