alte concluzii...sau și mai multe întrebări???

În perioada asta am două stări extreme, care alternează, dispar și apar te miri cum, le simt , sunt ale mele și își cer dreptul la domnie. Ele sunt:

• Crăciunul-Domane ce perioadă...a și nins...ați văzut, ați văzut??...si am avut parte de surprize și am fost la librăria Cărturești și am văzut cel mai frumos brad ever și am primit cadouri și am dăruit cadouri și miroase a portocală și colinde și vine ziua mea și o să stau lângă brad cu șosete pufoase de la bunica și o să mănânc salată de beuf și dulciuri și o să zic ”Slavă Ție, Domne”:)....și o să merg în colindat și la bise la mine în cartier și neapărat la dirigă......

• În contrast cu tot ceea ce am scris până acum o să fie următoarea idee ”nu mai înțeleg specia numită băieți”..da știu, o să plictisesc sau o să sune a frustrare sau a mai știu eu a ce DAR nu-i așa...am ajuns la o stare în care nu vreau să mai fac asta, nu mai vreau să mai caut răspunsuri, nu-mi mai trebuiesc, nu le mai cred, căci ce rost au vorbele fără fapte...sau ce rost are să-mi spui una și să faci cu totul alta..nu mai alerg..îmi reprim visele...au ajuns să mi se pară jenante, prea copilăroase, prea visătoare, prea romantice...REFUZ cu tărie să mai fiu labilă sentimental..e penibil, jenant...îmi mut atenția către mine, analizez, gândesc, privesc..mă văd..și vreau să muncesc ca peste un timp, când ma voi uita înăuntrul meu să nu mă speri, să mă recunosc, să constat că am crescut bine...URLU..vreau să cresc bine pentru mine, pentru cei pe care-i iubesc și pentru cel pe care îl voi iubi(acela care mă va găsi cândva, cumva, undeva)....asta e soluția mea....căci alte soluții care mi se perindă zilnic prin fața ochilor mă dezamăgesc, ma dezgustă, mă împroașcă cu noroi...n-am să-mi pun decolteu, n-am să-mi iau fusta scurtă, n-am să sar pe el, n-am să-l afișez, n-am să-mi dau sărutul în văzul tuturor,căci știm....sărutul e al meu și al lui..e SFÂNT.....dacă mă va găsi va trebui să lupt cu MÂNDRIA...dar ăsta e un alt subiect..și m-am cam depărtat de cel inițial.....a...că-mi aminti...sunt atâția băieți care umblă atât după tute și le afișază...dar în final tot fete faine vor....intrebare: cum vine asta,unde e logica?..nu văd jmenul...dar ca să nu mă contrazic....las întrebarea în pom...așa.....

Știu că am zis că tind sî-mi reprim visele si romantismul, dar nu vă pot priva pe voi de paragraf frumos”Până la urmă, tot jocul se termină așa cum trebuie: el își prinse dulcea pradă, iar ea se agăță de catarg și se lipi de el cu întreg corpul ca să nu fie smulsă și nimeni să nu se mai agațe.El îi povesti totul...”(Leonid Țîpkin ”O vară la Baden-Baden”)





P.S. dacă simțiți nevoia de a comenta, adăuga, contracara, etc...faceți-o, dar sa nu văd vre-un crac de comment de compătimire că fac urât..chiar nu este cazul....vă pup:->