"Tot dragul piticilor, si al meu..."

" Pentru Adriana, pana la cer si inapoi."

" Buna dimineata. Nu stiu cum o arata la tine coloana aia de mercur, mi-o inchipui tulbure si usor adusa de spate, probabil ca mercurul are n-are nici pe dracu', e bine, sanatos si la fel de fudul ca intotdeauna, sta tolanit la soare si urca sau coboara dupa cum are chef, nu-i rau sa fii mercur, sa ai termometrul si coloana ta, sa fii pomenit cu sfintenie in toate buletinele meteorologice, sa te lafai intr-un tablou atat de celebru cum e cel al lui Mendeleev, in fine, nu stiu ce parere ai tu, dar eu mi-as dori sa fiu mercur, macar uneori, atunci cand in zonele preorasenesti, cum spun astia la radio, se lasa ceata. Si pot sa pun pariu ca acum e ceata la Chitila, ca, daca te-ai afla intr-un personal d-ala rapciugos, cainii ar stranuta rebegiti de frig si din case n-ar ramane decat acoperisul, atat si nimic mai mult, iar trenul ar trece mai departe ca si cum nimic nu s-a intamplat, ca si cand Chitila ar fi singurul loc de pe pamant in care oamenii nu au altceva decat multa ceata, un acoperis deasupra capului si vreo cativa caini care stranuta. Si asta nu-i tocmai rau, sa stii. Ce vroiam sa-ti spun, de fapt, e ca la mine e al naibii de frig, toate frunzele astea galbene care au plecat pe rand din frasin s-au bosumflat dis-de-dimineata si s-au acoperit de bruma. Le sta bine asa, chircite, posace si albe, s-au strans una-n alta si asteapta probabil un semn de sus, un strop de caldura, vreo pala de vant, pe mine cu grebla, habar n-am. In orice caz, sa stii ca cele mai multe sunt de treaba si nu se supara prea tare atunci cand le calci in picioare. S-ar putea chiar sa le placa, dar pana acum n-au suflat o vorba sau, ma rog, nimic sa pot pricepe si eu.

Chiar daca dormi, asteapta-ma un pic, te rog. Am intepenit de frig si fara un un fes pe cap n-am sa-ti mai pot scrie niciodata. Asa, acum e bine.

De fapt, mint, nu e bine. Am asteptat prea mult gandindu-ma la ce ti-as putea scrie, pentru ca, vezi tu, imi doresc sa-ti scriu mai mult decat orice pe lume, sa ma poti intelege, sa ma poti ierta, sa-ti povestesc tot felul de dracovenii, sa te fac sa razi sau macar sa zambesti, hai, stiu ca te-ai trezit acum, ai putea macar sa zambesti, sa te prefaci barem, nu costa nimic; mai tii minte cand am jucat fotbal o dupa-amiaza intreaga in fata geamului tau?, eu eram Dinamo si tot eu eram Steaua, inscriam gol dupa gol intr-o singura poarta, eram cand Iordanescu, cand Augustin; cand Majearu, cand Costel Orac; nu stiu de ce, dar dinamovistii faceau meciul vietii., stelistii trageau mai mult pe afara, prin tribuna, pierdeau minge dupa minge si ajungeau intotdeauna in ofsaid, trebuia sa vezi toate astea, spectatorii erau in delir, iar scorul capata proportii astronomice, iti amintesti, nu? Eu eram totul, Dinamo, Steaua, tribunele comentatorii, arbitrul central si arbitrii de margine, toate astea ca sa-ti ridici pentru o clipa fruntea din caietul de matematica si sa intelegi ce grozavie de partida ti-a fost dat sa urmaresti, insa tu ramaneai neclintita, de parca in exercitiile alea s-ar fi aflat secretul intregii tale vietii, nu conta ca urlam din ce in ce mai tare, racneam de-a dreptul, topaiam ca un nebun si incercam sa ma imbratisez singur atunci cand tabela arata deja 23 la 2, cate goluri aveam sa mai inscriu ca sa termin inmultirile cu fractii?, cati vecini trebuiau sa mai apara si sa strige s-o las mai moale?, de cate ori nu mai era nevoie sa-mi astup urechile ca sa nu aud ce poante rasuflate faceau Cimpoca si cu Nini in spatele meu?, cum as fi putut scapa de taica-tu atunci cand a iesit din casa si mi-a confiscat mingea?, cum puteam sa-i spun ca toate golurile alea, se adunasera intre timp 44, ti-erau toate dedicate tie?, vezi, daca ti-am amintit toate astea, e pentru ca atunci, cand ramasesem fara minge si atarnam ca o curca plouata in fata ferestrei tale, tu ai inchis in sfarsit caietul, mi-ai zambit si m-ai intrebat in soapta cat a fost scorul...."

Matei Florian, Si Hams si Regretel,

Am scris pasaju' asta aici pentru ca mi se pare foarte dragut, si speram ca si vreunuia din voi o sa-i placa.
Pare putin plictisitor, stiu, but trust my word: cartea e foarte foarte frumoasa! Si, daca primesc feedback pozitiv din partea voastra, o sa incerc sa postez cat mai des cate un pasaj, pana se termina ( nu e foarte voluminoasa)....

So! Comment me! Shall we or shall we not give it a try? ;;)